Scope of automatic suspension enforcement under Art. 29(8) of Law No. 317/2004 limited to executable Plenum decisions on judicial careers

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanţele cauzei

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 7 decembrie 2015 contestatorul A. a chemat în judecată pe intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând ca prin hotărârea pronunţată să se dispună anularea Hotărârii nr. 25130 din 10 noiembrie 2015 emisă de Plenul CSM, prin care i s-a respins ca inadmisibilă cererea adresată acestei instituţii publice la data de 29 octombrie 2015.

A susţinut contestatorul că prin cererea depusă la aceeaşi instanţă şi înregistrată sub nr. x/1/2015 a contestat Hotărârea nr. 724 din 30 iunie 2015 a Plenului CSM, prin care s-a respins contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 272 din 3 iunie 2015 a secţiei pentru procurori a CSM, hotărâre prin care s-a dispus suspendarea sa din funcţia de procuror, începând cu data de 3 iunie 2015, ca urmare a trimiterii sale în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie.

Hotărârea contestată în prezentul dosar are, în opinia contestatorului, un caracter nelegal şi netemeinic, dat fiind faptul că, urmare contestării celor două hotărâri anterior menţionate, a intervenit suspendarea de drept a acestora, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004.

II.Apărările intimatului

Legal citat, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare depusă la dosar, prin care a solicitat instanţei judecătoreşti să dispună respingerea contestaţiei ca nefondată, întrucât, prin hotărârea atacată, instituţia publică a respins ca inadmisibilă cererea contestatorului A., dat fiind faptul că suspendarea sa din funcţie a intervenit "ope legis", nefiind conferit un drept de apreciere asupra acestei măsuri către secţia pentru procurori din cadrul CSM.

A susţinut intimatul că soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de constatare a intervenirii suspendării de drept prevăzute de art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 a fost justificată prin aceea că, în sfera de aplicare a textului legal anterior menţionat intră doar hotărârile Plenului privind cariera şi drepturile magistraţilor, textul neputând fi extins prin analogie şi altor hotărâri, respectiv unele emise de Secţiile de judecători/procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii.

În privinţa constatării suspendării Hotărârii nr. 724 din 30 iunie 2015 a Plenului CSM, a arătat intimatul că, pentru a se produce efectul suspensiv solicitat de contestator, este necesar ca această hotărâre să cuprindă prevederi susceptibile de a fi puse în executare, ceea ce nu este cazul în situaţia de faţă.

În probaţiune a fost depusă la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii soluţiei contestate.

III.Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

III.1 Argumentele de fapt şi de drept relevante

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

În şedinţa Plenului CSM din data de 10 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii prealabile formulate de A., prin care acesta a solicitat suspendarea Hotărârii nr. 724 din 30 iunie 2015 a Plenului CSM şi a Hotărârii nr. 272 din 3 iunie 2015 a secţiei pentru procurori din cadrul CSM.

Efectul suspensiv reglementat de art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 se referă la hotărârile prin care Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispune asupra carierei şi drepturilor magistraţilor, măsura de temporizare a dispoziţiilor susceptibile de executare din hotărârea vizată intervenind de drept la momentul contestării acesteia la instanţa de judecată.

Din perspectiva aplicării prevederilor art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte reţine că Hotărârea nr. 724 din 30 iunie 2015 a Plenului CSM nu reprezintă un act administrativ susceptibil de executare, cât timp soluţia dispusă în cuprinsul său a fost cea de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei formulate împotriva Hotărârii nr. 272 din 3 iunie 2015 a secţiei pentru procurori din cadrul CSM.

În aceste condiţii, se reţine că nu poate fi incidentă cauza de suspendare reglementată de art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, hotărârea ce formează obiectul cererii de constatare a suspendării de drept nefiind din categoria celor care pot fi susceptibile de executare.

În privinţa Hotărârii nr. 272 din 3 iunie 2015 a secţiei pentru procurori din cadrul CSM, se reţine că aceasta nu poate forma obiectul contestaţiei prevăzute de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, textul de lege fiind fără echivoc în reglementarea dreptului de contestare la instanţa de contencios administrativ competentă doar a hotărârilor prevăzute de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, respectiv cele ale Plenului privind cariera şi drepturile magistraţilor.

Beneficiul suspendării de drept a hotărârilor emise de Consiliul Superior al Magistraturii se aplică doar hotărârilor Plenului care sunt arătate la art. 29 alin. (5), astfel că o hotărâre pronunţată de secţia de judecători/procurori a CSM nu poate forma obiect al măsurii de temporizare a aplicării dispoziţiilor sale referitoare la cariera şi drepturile magistraţilor.

Prin urmare, cererea contestatorului A., de constatare a suspendării de drept a executării Hotărârii nr. 272 din 3 iunie 2015, emise pe secţia pentru procurori din cadrul CSM, este inadmisibilă, textul de lege invocat ca temei juridic pentru această cerere nefiind aplicabil unei astfel de hotărâri.

Date fiind aceste considerente, Înalta Curte reţine caracterul legal şi temeinic al soluţiei pronunţate de Plenul CSM în şedinţa sa din 10 noiembrie 2015, înregistrate în ordinea de zi soluţionată la acea dată sub nr. x/2015, soluţie ce se impune a fi menţinută, cât timp în cauza de faţă nu au fost constatate alte împrejurări de fapt şi de drept care să conducă la pronunţarea unei soluţii contrare.

III.2 Temeiul de drept al soluţiei pronunţate

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 25130 din 10 noiembrie 2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de A. împotriva Soluţiei nr. 25130 din 10 noiembrie 2015 pronunţată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM