Loss of interest for appeal against suspension of administrative act enforcement due to prior first-instance judgment on merits

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 ianuarie 2014, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale-Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 3 Sud Muntenia, suspendarea efectelor Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 24 iunie 2014, întocmit de pârâtă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 2800 din 21 octombrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 2800 din 21 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În opinia recurentei-reclamante, prima instanţă a reţinut, în mod nelegal, că nu ar fi îndeplinită condiţia cazului bine justificat. Or, în cazul de faţă, condiţia este pe deplin îndeplinită, întrucât există serioase îndoieli cu privire la legalitatea procesului-verbal contestat, ale cărui concluzii nu sunt fundamentate pe nicio probă concretă. Necontestarea de către AFIR a statutului recurentei de microîntreprindere prezintă o relevanţă deosebită, în condiţiile în care, acest statut reprezintă una dintre condiţiile de eligibilitate pentru acordarea unui împrumut potrivit schemei prevăzute de Măsura 312. De asemenea, presupusa legătură dintre B. şi A., invocată de inspectorii A.F.I.R., nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 346/2004.

Referitor la condiţia existenţei unei pagube iminente, prima instanţă nu a reţinut că nu ar fi îndeplinită. Însă, prin punerea în executare a procesului-verbal a cărui legalitate a contestat-o, s-a produs un prejudiciu material, de natură a conduce la imposibilitatea continuării activităţii societăţii, precum şi la concedierea angajaţilor.

De asemenea, a îndeplinit şi condiţia sesizării prealabile a autorităţii administrative emitente a actului contestat şi că a făcut dovada achitării unei cauţiuni de 1% din suma contestată, 2.399,04 RON.

4. Apărările formulate de intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, reiterând, în esenţă, susţinerile formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

Intimata-pârâtă a mai învederat că solicitarea recurentei de "trimitere a dosarului spre rejudecare" este nefondată, întrucât nu a adus argumente care să demonstreze că prima instanţă a pronunţat sentinţa atacată fără a intra în judecarea fondului, respectiv fără a analiza condiţiile de admisibilitate impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sau că ar exista un viciu de procedură, în sensul că judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 7 octombrie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 3 februarie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că excepţia lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu de către instanţă, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunţării instanţei de fond. Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 24 iunie 2014, emis de autoritatea pârâtă, în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Aşa cum rezultă din înscrisurile ataşate la dosarul de recurs, prin sentinţa nr. 312 din 9 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a soluţionat fondul cauzei, respingând acţiunea în anularea actului administrativ a cărui executare se cere a fi suspendată în cauza de faţă.

Cererea care formează obiectul prezentului dosar a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora, suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond.

Cum instanţa de fond s-a pronunţat la 9 februarie 2015, respingând acţiunea în anulare formulată de reclamantă, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depăşit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să îşi producă efecte.

5.2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepţia lipsei de interes a recursului, Înalta Curte va respinge recursul, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 2800 din 21 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM