Appeal against annulment of financial audit report dismissed as time-barred, upholding lower court's inadmissibility ruling.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as time-barred, thereby upholding the lower court's decision to reject the action as inadmissible. The dispute concerned an administrative law action brought by a county social assistance directorate against a ministry agency to annul a financial audit report (process-verbal) that imposed a debt for alleged irregularities in public fund usage. The appellate court had previously ruled the action inadmissible, while the plaintiff appealed seeking the annulment of the report. The Supreme Court found the appeal procedurally defective because it was filed approximately four months after the statutory 15-day deadline established by Article 20(1) of Law No. 554/2004, with no proof of force majeure under Article 103(1) of the Code of Civil Procedure, leading to dismissal based on Article 312(1) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 137 C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 103 alin. (1) din C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Appeal against annulment of financial audit report dismissed as time-barred, upholding lower court's inadmissibility ruling: Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, în raport cu lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 mai 2012, sub nr. x/110/2012, reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative, anularea procesului-verbal nr. x din 5 aprilie 2012 emis de pârât şi repararea pagubei, în sensul stingerii debitului prevăzut în procesul-verbal, în valoare de 2.011,11 RON. Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării procesului-verbal nr. x/2012 până la soluţionarea cererii, fiind chemat în garanţie Consiliul Judeţean Bacău.
Prin Sentinţa civilă nr. 1220 din 16 mai 2013, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, instanţă pe rolul căreia, dosarul a fost înregistrat la data de 11 septembrie 2013, sub acelaşi număr.
Prin Sentinţa nr. 194 din 24 octombrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a luat act de renunţarea reclamantei la judecata cererii de suspendare a executării procesului-verbal nr. x din 5 aprilie 2012, a admis acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor-Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative, dispunând anularea procesului-verbal nr. x din 5 aprilie 2012 emis de pârât.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, în esenţă, a reţinut că pârâtul nu a făcut dovada prejudiciului cauzat bugetului din care s-a făcut finanţarea prin abaterea de la legalitate a autorităţii publice beneficiare, abaterea constatată de acesta neconstituind o neregulă, în sensul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 şi, în consecinţă, a apreciat că procesul-verbal contestat este nelegal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi prin Decizia nr. 819 din 25 februarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârât, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
La pronunţarea acestei hotărâri, instanţa de recurs a reţinut că instanţa de fond nu a stabilit pe deplin situaţia de fapt, nu a analizat apărările formulate de ambele părţi şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii invocate de pârât prin întâmpinare.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 aprilie 2015, sub nr. x/110/2012*.
2. Hotărârea instanţei de fond
În rejudecare, prin Sentinţa nr. 102 din 11 iunie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantei Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău, ca inadmisibilă.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva Sentinţei nr. 102 din 11 iunie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău, solicitând casarea sentinţei recurate şi, pe fond, admiterea acţiunii, cu consecinţa anulării procesului-verbal contestat.
II. Decizia instanţei de recurs
1. Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, în raport cu lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente, urmează a analiza cu prioritate, conform art. 137 C. proc. civ., excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată din oficiu.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte reţine că sentinţa atacată a fost comunicată reclamantei la data de 23 iunie 2015, iar recursul a fost înregistrat de către reclamantă, la instanţa de fond, la data de 14 octombrie 2015 .
Înalta Curte constată, aşadar, că recurenta - reclamantă nu a exercitat în termen calea de atac, recursul fiind declarat cu depăşirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) din C. proc. civ.:
"neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
Or, în cauză, recurenta nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bacău împotriva Sentinţei civile nr. 102 din 11 iunie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2016.
Procesat de GGC - MM