Suspension of statistical code revocation upheld as tax authority's appeal fails on irreparable harm and disproportionate sanction

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 20 martie 2014, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de autorizare a activităţii de schimb valutar, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. 32 din 27 februarie 2014 emisă de pârât, până la pronunţarea instanţei de fond.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 192 din 30 mai 2014, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantă şi a suspendat executarea actului administrativ contestat.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, şi solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării actului administrativ contestat.

În motivarea cererii, recurenta a argumentat că în mod greşit instanţa de fond a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 32 din 27 februarie 2014, în speţă nefiind întrunite condiţiile reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Suspendarea codului statistic valutar a fost dispusă ca urmare a nerespectării prevederilor imperative ale art. 16, alin. (4) şi (6), art. 17 lit. i) şi art. 20 din Anexa nr. 2, din Ordinul nr. 664 din 14 mai 2012, iar individualizarea sancţiunii aplicate s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în materie, ca urmare a constatării unor abateri de către Direcţia Generală Antifraudă Fiscală 4 Tg. Jiu.

A mai susţinut, în esenţă, că reclamanta nu a dovedit în ce măsură ar fi prejudiciată de actul administrativ contestat şi nici caracterul evident al prejudiciului.

2. Procedura de soluţionare a recursului

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 mai 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Nici una dintre părţi nu a depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de Autorizare a Activităţii de Schimb Valutar, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluţia şi considerentele instanţei de control judiciar

Examinând actele şi înscrisurile cauzei, raportat la susţinerile părţilor şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În continuare, Înalta Curte reţine că reclamanta-intimată a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării unui act administrativ-fiscal, în condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

De asemenea, conform art. 15 alin. (1) din acelaşi act normativ, "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond".

Rezultă, aşadar, că suspendarea executării unui act administrativ este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei condiţii: iniţierea procedurii de anulare a actului administrativ (care se poate afla fie în faza administrativă prealabilă, fie în faza judiciară), existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

În speţă, condiţia existenţei unui caz bine justificat se deduce, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, din neconcordanţa între sancţiunea aplicată prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită, anume revocarea codului statistic valutar, şi temeiul legal invocat, reprezentat de dispoziţiile art. 24 alin. (3) şi (5) din Anexa nr. 2 la O.M.F.P. nr. 664 din 14 mai 2012, care se referă la suspendarea codului statistic pentru o perioadă de cel mult 6 luni pentru fapta reţinută în sarcina intimatei prin procesul-verbal anexat.

Indiciile de nelegalitate dobândesc consistenţă în condiţiile existenţei, în cuprinsul referatului care a stat la baza emiterii actului administrativ contestat, a unor menţiuni privind un alt punct de schimb valutar, situat în Craiova şi alt cod statistic, C092.17.001.17.

Înalta Curte nu poate da relevanţă argumentelor recurentei, expuse şi în faţa instanţei de fond, privind legalitatea suspendării codului statistic valutar, câtă vreme Decizia nr. 32 din 27 februarie 2014 dispune expres nu suspendarea, ci "revocarea codului statistic valutar S051.20.004.20" pentru punctul de schimb valutar al intimatei.

Condiţia referitoare la prejudiciu şi la iminenţa producerii acestuia rezultă, în mod evident, din imposibilitatea intimatei de a-şi mai desfăşura activitatea prin punctul de schimb valutar începând cu data emiterii actului administrativ, prejudiciul fiind dovedit, în mod convingător, de înscrisurile depuse de intimată la dosarul de fond.

Este adevărat că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate dar la fel de adevărat este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele consecinţe grave în ceea ce-l priveşte, se poate adresa instanţei pentru a obţine suspendarea executării actului.

În acest sens sunt, de altfel, şi prevederile cuprinse în Recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniştrii al Consiliului Europei cu privire la protecţia juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorităţii jurisdicţionale competente ca - atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de această decizie - să ia măsuri de protecţie provizorii corespunzătoare, în limitele competenţei sale şi fără ca, astfel, să influenţeze în vreun fel soluţia asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.

Or, tocmai acestei categorii de măsuri de protecţie provizorie îi aparţine şi măsura suspendării executării Deciziei nr. 32 din 27 februarie 2014, pe care instanţa de fond a dispus-o prin hotărârea recurată, în mod corect apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Comisia de Autorizare a Activităţii de Schimb Valutar, reprezentat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, împotriva Deciziei nr. 192 din 30 mai 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM