Disproportionality of audio-visual regulatory fine for unlicensed format deviation under Law 504/2004

Asupra cererii de recurs de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 noiembrie 2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, solicitând anularea Deciziei nr. 591 din 29 octombrie 2013, prin care pârâtul a dispus sancţionarea societăţii reclamante cu amendă în cuantum de 100.000 RON.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 733 din 4 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, prin administrator special B., invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând casarea hotărârii atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, recurenta a susţinut că instanţa de fond a nesocotit principiul proporţionalităţii, prin aplicarea unei sancţiuni vădit disproporţionate raportat la fapta comisă, cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 90 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 504/2002.

Prin raportare la condiţiile concrete în care a fost săvârşită contravenţia, conţinutul acesteia, efectele şi culpa recurentei, se puteau lua alte măsuri sancţionatorii, cum ar fi somaţia publică, amenda de 100.000 aplicată fiind total disproporţionată.

Decizia de sancţionare este lovită de nulitate, în condiţiile în care a fost emisă cu depăşirea atribuţiilor de către preşedintele Consiliului Naţional al Audiovizualului, iar la data emiterii acesteia transmiterea programului DD-TV către satelit fusese deja sistată, fiind imposibil ca emisiunea ce a făcut obiectul sancţiunii aplicate să poată fi recepţionată de vreun telespectator.

1.4. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că soluţia a fost pronunţată cu respectarea legii.

În esenţă, s-a arătat că recurenta nu a respectat structura serviciului de programe aprobat de CNA, transmiţând, în perioada 19 - 21 octombrie 2013, alt program, fără licenţă şi care aparţinea unui alt radiodifuzor, situaţie care a determinat emiterea actului contestat.

2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 mai 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2015, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., prin administrator special, fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

3. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Recurenta a supus examinării instanţei de contencios administrativ Decizia CNA nr. 591 din 29 octombrie 2013,prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 100.000 RON şi obligaţia de a transmite textul de sancţionare în intervalul orar 18:00 - 22:00, pentru încălcarea prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

În motivarea acestui act, s-a reţinut, în esenţă, că formatul de principiu al serviciului de programe şi structura programelor difuzate, în mod real, în zilele de 19, 20 şi 21 octombrie 2013 de către radiodifuzorul S.C. A. S.R.L. nu corespund cu cele aprobate la data de 12 aprilie 2013.

Intimatul a apreciat că abaterea săvârşită de radiodifuzor este una gravă şi fără precedent în audiovizualul românesc, în condiţiile în care, fără a avea acordul Consiliului de modificare a formatului de principiu al serviciului de programe şi a structurii programelor, acesta a preluat o producţie audiovizuală a unui post, presupus licenţiat într-o altă ţară, cu sigla C., post ce a aparţinut S.C. D. S.R.L., căreia i-a fost retrasă licenţa audiovizuală prin Decizia nr. 45 din 22 ianuarie 2013.

Această situaţie de fapt nu a fost contestată de recurentă, fiind criticată doar greşita aplicare a legii, în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii aplicate, şi invocate aspecte de nelegalitate ale deciziei contestate, constând în depăşirea atribuţiilor legale de către Preşedintele CNA, respectiv inexistenţa situaţiei sancţionate la momentul emiterii deciziei de sancţionare.

Cadrul legal relevat în prezenta speţă este reprezentat de următoarele dispoziţii ale Legii audiovizualului nr. 504/2004:

Art. 54. - (1) Licenţa audiovizuală analogică sau digitală cuprinde:

a) numărul licenţei;

b) datele de identificare a titularului acesteia, precum şi structura acţionariatului până la nivel de persoană fizică şi juridică, asociat sau acţionar care deţine o cotă mai mare de 20% din capitalul social ori drepturile de vot ale unei societăţi titulare de licenţă audiovizuală;

c) tipul serviciului de programe;

d) denumirea şi elementele de identificare ale serviciului de programe;

e) formatul de principiu al serviciului de programe şi structura programelor;

f) zona de difuzare;

g) perioada de valabilitate;

i) mijlocul de telecomunicaţii folosit pentru difuzare şi deţinătorul acestuia;

j) frecvenţa/frecvenţele sau canalul/canalele asignate, în cazul licenţei audiovizuale analogice;

k) multiplexul digital în care se încadrează licenţa audiovizuală digitală.

(2) Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să solicite Consiliului acordul pentru orice modificare intervenită în documentele şi în datele declarate, prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. b) şi e)

Art. 90. - (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:

[...] h) nerespectarea prevederilor art. 3, art. 17 alin. (4), art. 49, art. 54 alin. (2) şi ale art. 58 alin. (1);

[...]

(4) Individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute în prezenta lege se face ţinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

Art. 91. - (1) Constituie contravenţie nerespectarea de către furnizorii sau distribuitorii de servicii a dispoziţiilor prezentei legi prevăzute la art. 22 alin. (1), art. 24 alin. (1) şi (2), art. 261 alin. (1), art. 31 alin. (1), (3), (4) şi (5), art. 391 şi art. 48, precum şi ale deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) Consiliul va emite o somaţie conţinând condiţii şi termene precise de intrare în legalitate.

(3) În cazul în care furnizorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul şi în condiţiile stabilite prin somaţie ori încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravenţională de la 5.000 RON la 100.000 RON.

Din perspectiva dispoziţiilor legale sus-citate, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a apreciat că decizia contestată a fost emisă cu respectarea, interpretarea şi aplicarea strictă a legii.

La emiterea actului administrativ, intimatul Consiliul Naţional al Audiovizualului a ţinut cont de criteriile prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv de gravitatea şi efectele faptei - fără a avea acordul Consiliului de modificare a formatului de principiu al serviciului de programe şi a structurii programelor, recurenta a preluat o producţie audiovizuală a unui post aparţinând unei alte televiziuni, căreia îi fusese retrasă, de către intimat, licenţa audiovizuală, lipsind, astfel, de efect, demersul autorităţii publice, validat prin hotărâre judecătorească definitivă.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia intimatul putea lua alte măsuri pentru sancţionarea recurentei-reclamante, cum ar fi somaţia publică sau amenda în cuantumul minim de 5.000 RON, mai ales că la data aplicării amenzii, transmiterea către satelit încetase, Înalta Curte constată că acesta nu este un argument întemeiat care să demonstreze că intimatul nu ar fi putut aplica sancţiunea prin decizia contestată, mai ales că însăşi recurenta recunoaşte că transmisia încetase abia în data de 21 octombrie 2013, în baza adresei emise de CNA.

Criticile privind emiterea actului administrativ cu depăşirea atribuţiilor legale de către Preşedintele CNA se referă la adresa din 21 octombrie 2013 şi nu au relevanţă din perspectiva legalităţii Deciziei nr. 591/2013, adoptată cu respectarea condiţiilor de formă cerute pentru validitate, pe care, de altfel, recurenta nu le-a contestat.

În fine, se constată că reclamanta a fost sancţionată pentru nerespectarea formatului de principiu al serviciului de programe în perioada 19 - 21 octombrie 2013, astfel că apărările privind încetarea transmisiei prin satelit după data de 21 octombrie 2013 sunt, de asemenea, lipsite de relevanţă.

Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator special, împotriva Sentinţei civile nr. 733 din 4 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM