Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1101/2016 AI generated

Securitate collaborator status: voluntary provision of residence for clandestine intelligence meetings

Case Number Decizia nr. 1101/2016
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the first-instance judgment, and ruled in favor of the public authority, ordering the formal recognition of the defendant as a Securitate collaborator. The dispute centered on an administrative action to declassify an individual's status, where the key material fact was whether the defendant’s 1985 provision of a personal apartment to the secret police for "service problems" constituted voluntary assistance in gathering intelligence. The court reversed the lower instance's finding that the act was not voluntary, determining instead that the defendant, a military officer and sport club cadre, knowingly and benevolently placed the residence at the disposal of the security organs for clandestine meetings with informants, evidenced by a signed confidentiality commitment and subsequent usage records. The decisive legal basis was the interpretation of Article 2, paragraph (b), last sentence of O.U.G. No. 24/2008, which defines a collaborator as any person who facilitates the collection of information from others by voluntarily placing their residence or other space at the disposition of the Securitate.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ; Securitate collaborator status: voluntary provision of residence for clandestine intelligence meetings: Aşa cum s-a arătat la pct. 1.2. al acestei decizii, Curtea de apel a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în temeiul prevederilor art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, reţinând, în esenţă, că punerea de către pârât la dispoziţia fostei Securităţi a garsonierei nu a fost un act făcut în mod voluntar şi în scopul efectuării de întâlniri a surselor cu reţeaua informatică, ci fiind convins că, garsoniera era necesară pentru rezolvarea problemelor de serviciu, astfel încât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Keywords

AI generated
Securitate collaborator status residence status legal status military service status of intelligence operative status action

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3386 din 5 noiembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii .

Curtea a reţinut, în esenţă, că punerea de către pârât la dispoziţia securităţii a garsonierei nu a fost făcută în mod voluntar, în concordanţă cu scopul pentru care organele de securitate urmăreau efectuarea operativă a întâlnirilor surselor cu reţeaua informativă, ci convins că era necesară pentru rezolvarea problemelor de serviciu, apreciind că nu sunt întrunite condiţiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008.

2. Calea de atac exercitată

2.1. Împotriva Sentinţei nr. 3386 din 5 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit prevederilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor potrivit încheierii de şedinţă din data de 12 noiembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Totodată, prin încheierea de şedinţă din data de 29 februarie 2016, recursul a fost admis în principiu şi a fixat termen la data de 7 aprilie 2016 pentru judecarea în fond a recursului.

3. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ., republicat

3.1. Recursul este întemeiat, fiind admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare

3.2. Aşa cum s-a arătat la pct. 1.2. al acestei decizii, Curtea de apel a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în temeiul prevederilor art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, reţinând, în esenţă, că punerea de către pârât la dispoziţia fostei Securităţi a garsonierei nu a fost un act făcut în mod voluntar şi în scopul efectuării de întâlniri a surselor cu reţeaua informatică, ci fiind convins că, garsoniera era necesară pentru rezolvarea problemelor de serviciu, astfel încât nu sunt îndeplinite cerinţele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

3.3. În recursul formulat, aşa cum s-a arătat la pct. 2.1. al acestei decizii, autoritatea publică reclamantă a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În cererea de recurs, în esenţă, au fost susţinute următoarele critici:

- cerinţele art. 2 lit. b) ultima teză din O.U.G. nr. 24/2008 sunt îndeplinite, instanţa de fond reţinând fără temei contrariul;

- garsoniera deţinută, a fost pusă de pârât în mod benevol la dispoziţia organelor de securitate, potrivit angajamentului pe care l-a dat la data de 28 octombrie 1985;

- locuinţa respectivă a fost folosită în scopuri conspirative de către organele de securitate, în perioadele când pârâtul, cadru militar şi sportiv la Clubul Steaua, era plecat în turnee de concurs în ţară sau străinătate.

În concluzie, a cerut admiterea recursului şi admiterea acţiunii, cu consecinţa că pârâtul a fost colaborator al fostei Securităţi prin punerea voluntară la dispoziţia acelui organ a locuinţei, înlesnind în acest mod culegerea de informaţii de la alte persoane.

3.4. Într-adevăr, potrivit art. 2 lit. b) ultima frază din O.U.G. nr. 24/2008, "colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea (...)".

În cauză, este probat că pârâtul, sportiv şi cadru militar la Clubul Steaua al Ministerului Apărării, şi-a dat acordul să sprijine organele de securitate punând garsoniera pe care o deţinea la dispoziţia organelor de securitate, în mod benevol, după cum rezultă din "Angajament"-ul olograf dat la 28 octombrie 1985, ofiţerului de securitate care răspundea de activitatea informativă a Clubului Steaua.

În cursul judecăţii în faţa primei instanţe, precum şi prin întâmpinarea depusă în faza recursului, intimatul - pârât a susţinut în mod constant că nu a avut cunoştinţă de adevăratul scop urmărit de organul de securitate, susţineri neconvingătoare şi neprobate, în opinia instanţei de recurs.

Este adevărat că, în angajamentul pe care l-a scris şi semnat la data de 28 octombrie 1985, s-a menţionat că punerea la dispoziţia organului de securitate a garsonierei se face "pentru rezolvarea problemelor de servici", dar intimatul - pârât era la acea dată cadru militar, sergent major în cadrul Ministerului Apărării şi respectiv la Clubul Steaua, cunoscând că lt.mj. B.C. era ofiţerul de informaţii care avea ca obiectiv acest club sportiv. Deci, altfel spus, intimatul - pârât cunoştea la acea dată ce însemna "rezolvarea problemelor de servici".

Că este aşa, anume că prin angajamentul dat şi prin punerea la dispoziţie a garsonierei se angajase într-o activitate conspirativă, rezultă cu evidenţă din însăşi menţiunile consemnate personal în "Angajament", unde s-a precizat că "în acelaşi timp, mă angajez să nu divulg secretul acestui ajutor (...)".

Pe de altă parte, din înscrisurile aflate la dosarul de fond, rezultă că, în perioada 1985 - 1989, locuinţa respectivă a fost folosită de organele de securitate pentru întâlniri cu informatorii, indicaţi cu numele conspirative în evidenţele întocmite de ofiţerul de informaţii.

Astfel fiind, rezultă că instanţa de fond a pronunţat o soluţie netemeinică şi nelegală, cu interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 2 lit. b) ultima frază din O.U.G. nr. 24/2008.

Rejudecând cauza, potrivit considerentelor de mai sus, acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii va fi admisă şi se va constata că pârâtul are/a avut calitatea de colaborator al fostei Securităţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva Sentinţei nr. 3386 din 5 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Admite acţiunea şi constată calitatea de colaborator al Securităţi a reclamantului A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM