Mayor’s appeal upheld: regional utility directorship not a "local interest company" under Law 161/2003, integrity report annulled.

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la 18 iulie 2013, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. x din 3 iulie 2013 întocmit de pârâtă, solicitând: anularea Raportului nr. x din 3 iulie 2012 emis la data de 3 iulie 2013 precum şi a măsurilor dispuse în cuprinsul acestuia; în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, suspendarea masurilor dispuse prin actul administrativ contestat, respectiv Raportul de evaluare nr. x din 3 iulie 2012 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei deduse judecaţii; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 100/CA din 19 mai 2014, Curtea de Apel Constanţa a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A..

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 100/CA din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Constanţa a declarat recurs reclamantul A., pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

- instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, însuşindu-şi în mod eronat concluzia autorităţii potrivit căreia S.C. B. S.A. ar fi o societate de interes local;

- instanţa de fond a ignorat că S.C. B. a fost înfiinţată şi funcţionează ca un operator regional potrivit prevederilor Legii nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, ceea ce face ca aceasta să fie o societate de interes zonal/regional;

- instanţa de fond, fără temei legal, a asimilat S.C. B. S.A., operator regional de servicii publice de interes zonal cu o societate comercială de interes local, la care se referă dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 12 noiembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., sens în care a fost pronunţată încheierea de şedinţă din 28 ianuarie 2016.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat de reclamant.

În cauză, este necontestat că recurentul, în perioada exercitării mandatelor de primar 2008 - 2012 şi 2012 - 2016, al Oraşului Hârşova, a exercitat şi funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale Hârşova în adunările generale ale S.C. B. S.A. Constanţa.

De asemenea, este necontestat că S.C. B. S.A. reprezintă potrivit prevederilor Legii nr. 51/2006, un operator regional care realizează servicii de utilităţi publice de interes zonal.

Aspectul litigios al cauzei este în legătură cu interpretarea şi aplicabilitatea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, precum şi calificarea S.C. B. S.A. ca fiind sau nu o societate de interes local, în sensul acestor dispoziţii legale.

Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, "funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar general al municipiului Bucureşti [...], este incompatibilă cu lit. f) - funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor de interes local reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare ...".

În ceea ce priveşte calificarea unui operator regional de servicii de utilităţi publice, ca fiind sau nu o societate comercială de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, plenul judecătorilor secţiei contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a pronunţat în şedinţa din data de 4 mai 2015.

Astfel, cu majoritate de voturi a fost adoptată soluţia de principiu în sensul că un operator regional care realizează servicii de utilităţi publice de interes zonal/regional nu se circumscrie unei societăţi comerciale de interes local, în sensul prevederilor art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003.

Astfel fiind, rezultă că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt aplicabile în cauza de faţă, iar situaţia în care s-a aflat recurentul-reclamant nu reprezintă incompatibilitatea la care se referă aceste dispoziţii legale.

În concluzie, recursul şi acţiunea sunt întemeiate, urmând să fie admise cu consecinţa anulării actului administrativ atacat.

În temeiul dispoziţiilor art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., va fi obligată intimata-pârâtă ANI la 1.000 RON, cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 100 din 19 mai 2014 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Admite acţiunea şi anulează Raportul de evaluare nr. x din 3 iulie 2013 .

Obligă autoritatea intimată la plata sumei de 1000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către recurentul A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM