Prematurity of subsidiary material liability order pending proof of direct wrongdoer's insolvency
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the administrative appeal filed by the state railway carrier, upholding the lower courts' annulment of the material liability assessment against an employee. The dispute concerned the validity of a liability order imposing subsidiary financial responsibility on a clerk for missing tickets, where the employer argued the decision was timely issued within the statutory 60-day period following the incident. The court ruled that the assessment was premature because, under Article 30 of Law No. 22/1969, subsidiary liability for employees who facilitated but did not directly cause the damage can only be triggered after the direct wrongdoer is found insolvent; consequently, the deadline for issuing the decision begins to run only upon the certification of such insolvency, not from the date of the loss itself.
Legislator headnote
AI generatedart. 30 din Legea nr. 22/1969; Prematurity of subsidiary material liability order pending proof of direct wrongdoer's insolvency: Răspunderea materială subsidiară este prevăzută de art. 30 din Legea nr. 22/1969, pentru salariații, alții decât gestionarii și care prin faptele lor, au înlesnit producerea pagubei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 1 august 1995, S.M. a solicitat în contradictoriu cu Regionala C.F. Iași, anularea deciziei de imputare nr. 24 din 14 iulie 1995, prin care s-a stabilit în sarcina sa, răspunderea materială subsidiară, pentru paguba în valoare de 8.405.406 lei, reprezentând bilete lipsă în relația București.
Prin sentința nr. 42 din 22 octombrie 2002, Colegiul Jurisdicțional al Camerei de Conturi, județul Iași, a admis excepția prematurității emiterii deciziei de imputare și a anulat decizia emisă în sarcina reclamantei.
S-a reținut ca fiind vorba de răspundere subsidiară – decizia de imputare putea fi emisă numai în condițiile constatării insolvabilității autorului direct, ceea ce în cauză nu s-a dovedit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs jurisdicțional, S.N.T.F. Călători – R.T.F. Călători Iași, care a susținut în esență că răspunderea subsidiară este tot o formă a răspunderii pentru fapta proprie și ca atare, decizia trebuie emisă în cadrul termenului de 60 de zile, din momentul în care conducătorul unității a luat act de producerea pagubei.
Prin decizia nr. 172 din 13 martie 2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional, apreciind că răspunderea subsidiară nu poate fi angajată, decât în momentul în care se constată insolvabilitatea autorului direct.
Reiterând criticile din recursul jurisdicțional, S.N.T.F. Călători București – R.T.F. Călători Iași, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 172 din 13 martie 2003.
Recursul nu este fondat.
Răspunderea materială subsidiară este prevăzută de art. 30 din Legea nr. 22/1969, pentru salariații, alții decât gestionarii și care prin faptele lor, au înlesnit producerea pagubei.
Această răspundere se angajează în situația constatării insolvabilității celui care a cauzat paguba în mod direct.
Termenul de emitere a deciziei de imputare în asemenea situație începe să curgă numai din momentul în care s-a constatat că paguba nu poate fi recuperată de la autorul direct.
Astfel fiind, în mod corect s-a reținut de către instanțele Curții de Conturi, ca fiind prematur emisă, decizia de imputare în sarcina contestatoarei S.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.N.T.F. Călători București – R.T.F. Călători Iași, împotriva deciziei nr. 172 din 13 martie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2004.