Annulment of appellate remedy for failure to pay required judicial stamp duty

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Obiectul cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată şi precizată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi B., obligarea acestora din urmă să dea curs cererii sale şi să îi repare paguba pricinuită ca urmare a soluţionării Dosarului nr. x/2001 al Tribunalului Dâmboviţa, respectiv salariile reclamantului la zi, cu începere din data de 15 octombrie 1999, actualizate cu rata inflaţiei şi apartamentul său din Târgovişte precum şi eliberarea unui livret CEC pentru aceste sume.

Prin precizarea acţiunii, reclamantul a invocat şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 52 alin. (1) din Constituţie.

Prin întâmpinare, pârâtul, Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, solicitând respingerea acţiunii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 285 din 4 decembrie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea precizată, formulată de reclamantul A., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.

Totodată, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtul B. şi a respinge acţiunea precizată, formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 285 din 4 decembrie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul C., solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Invocând ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, următoarele critici în raport cu sentinţa primei instanţe:

- în mod eronat a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.S.M, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată care vizează clarificări cu privire la o adresă emisă de pârât.

- intimatul nu a făcut dovada trimiterii memoriului către Inspecţia Judiciară;

- instanţa de fond nu a manifestat rol activ şi nu a pus în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a Inspecţiei Judiciare.

Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., magistratul asistent a concluzionat în sensul anulării recursului ca insuficient timbrat, prefigurând incidenţa alin. (5) al aceluiaşi articol.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părţilor pentru a formula un punct de vedere.

Intimatul - reclamant Tribunalul Botoşani a formulat punct de vedere asupra raportului, solicitând anularea recursului, în baza art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cererea de recurs, se constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) teza I din C. proc. civ., care prevede obligaţia de a ataşa la cererea de recurs dovada achitării taxei de timbru, conform legii, în cuantumul datorat pentru exercitarea căii de atac.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a ataşat la cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 48 RON, în completare, până la concurenţa sumei de 50 RON, datorată conform art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nu a complinit această lipsă.

Mai mult, potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei", iar art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., menţiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiaşi articol este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 285 din 4 decembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM