Recourse against administrative suspension annulled for failure to pay judicial stamp duty

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/39/2013, reclamantul A., în calitate de persoană fizică autorizată, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, a solicitat suspendarea executării Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 733/2013 până la soluţionarea acţiunii de anulare a aceluiaşi act administrativ.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 264 din 29 noiembrie 2013, Curtea de Apel Galaţi, secţia a -II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea privind suspendarea executării Anexei nr. 1-Norme privind autorizarea şcolilor de conducători auto şi a instructorilor auto - aprobată prin Ordinul nr. 733/2013 emis de Ministerul Transporturilor până la pronunţarea instanţei de fond.

Totodată,a respins cererea de suspendare în privinţa celorlalte dispoziţii ale Ordinului ca nefondată.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 264 din 29 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia a -II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a promovat pârâtul Ministerul Transporturilor în condiţiile art. 483 din Noul C. proc. civ. ( în continuare noul C. proc. civ.).

Recurentul şi-a întemeiat în drept calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi a fost dată cu încălcarea şi greşita aplicare a normelor de drept material."

Prin argumentele prezentate în susţinerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a făcut trimitere la normele de drept prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, care stipulează îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind suspendarea unui act administrativ, aspecte care se circumscriu cazului bine justificat şi iminenţei producerii pagubei.

În aceste sens, a susţinut că aspectele invocate de reclamant în ceea ce priveşte nelegalitatea ordinului nu denotă cu evidenţă aparenţa de nelegalitate a actului administrativ fiscal, ci constituie argumente legate de fondul cauzei.

Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situaţia de excepţie care intervine când legea o prevede în limitele şi condiţiile anume reglementate.

Referitor la cea de a doua condiţie, prevenirea unei pagube iminente, a arătat că nu este îndeplinită, având în vedere că aceasta presupune administrarea de dovezi care să probeze iminenţa producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanţă afirmaţiile susţinute ca atare acţiunea formulată de reclamantă.

A mai susţinut că simpla afirmaţie în sensul că prin executarea actului administrativ contestat s-ar produce o pagubă iminenţă nu reprezintă un argument suficient care să conducă la concluzia că această cerinţă ar fi îndeplinită.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte a constatat că nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (2) teza I din C. proc. civ., care menţionează obligaţia de a ataşa la cererea de recurs dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

Este de menţionat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

În acest context, aşa cum reiese din actele dosarului, recurentul - reclamant nu a ataşat la cererea de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, datorată conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 ( recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.) şi nu a complinit această lipsă, nici ulterior, deşi, prin adresa din data de 20 noiembrie 2014 i s-a pus în vedere că are de îndeplinit această obligaţie procesuală, în termen de 10 zile de la comunicare.

Ca atare, Înalta Curte, potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., raportate la prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, reţine că recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu, având în vedere cele menţionate anterior.

Mai mult decât atât, potrivit din art. 33 alin. (3) din aceeaşi ordonanţă:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

Luând în considerare aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplineşte cerinţa de formă a timbrării acestuia, prevăzută de art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., lipsa acesteia fiind sancţionată cu nulitatea, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., împrejurare care atrage aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, în temeiul cărora recursul va fi anulat, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva Sentinţei nr. 264 din 29 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.

Fără cale de atac.

Decizia se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 aprilie 2016.

Procesat de GGC - MM