Revision action for new decisive documentary evidence and adequacy of judicial motivation

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 855 din data de 18 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-au admis apelurile formulate de către A., B., C., D. împotriva sentinţei civiie nr. 951 din data de 29 octombrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a 111-a civilă.

A fost schimbată în parte sentinţa atacată în sensul că s-a admis acţiunea principală precizată şi a fost obligată pârâta-reciamantă R.A.A.P.P.S. şi celelalte pârâte Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria Comunei Mărăcineni să lase reclamanţilor-pârâţi în deplină proprietate şi liberă posesie imobilul situat în judeţul Argeş - E.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 30 mai 2016, revizuenta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 855 din data de 18 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În motivare, revizuenta a arătat că la data de 26 aprilie 2016 s-a comunicat către R.A.A.P.P.S. adresa nr. x, prin care s-au înaintat sentinţa nr. 20/F din data de 29 ianuarie 199 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/1995, definitivă şi irevocabilă, fotocopii de pe amenajamentul silvic U.P.IV Miceşti - secţiunea Enclave şi de pe harta aferentă amenajamentului -înscrisuri care fac dovada şi duc la modificarea suprafeţei de teren aflat în administrarea R.A.P.P.S.

În drept, au fost indicate prevederile art. 148-151, art. 192, art. 194-195, art. 509 alin. (1) pct. 5, art. 511 alin. (1) pct. 5 şi art. 513 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 8ÎÎ A din data de 2 noiembrie 2016pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a IV-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire, fiind obligată revizuenta Ia plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 Iei către intimata F.

Împotriva deciziei curţii de apel, revizuenta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat a declarat recurs.

Structurând motivele de recurs formulate în scris, Înalta Curte reţine că primul motiv, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează nemulţumirea recurentei-revizuente legată de faptul că hotărârea recurată conţine motive contradictorii.

Astfel, recurenta-revizuentă arată că în cuprinsul considerentelor deciziei recurate instanţa a reţinut pe de o parte, că înscrisul depus de revizuenta în susţinerea cererii de revizuire, respectiv sentinţa civilă nr. 20/1996, dacă ar fi fost cunoscut şi depus la dosarul cauzei la momentul pronunţării hotărârii atacate cu revizuire, ar fi fost determinant şi ar fi putut duce la o alta soluţie, iar pe de altă parte, instanţa a reţinut, ca motiv esenţial pentru respingerea cererii de revizuire, faptul că înscrisul nou depus de revizuenta, reprezentând aceeaşi sentinţa, nu îndeplineşte condiţia de a fi determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţa a cărei hotărâre se atacă, nu ar fi putut duce la pronunţarea altei soluţii.

Printr-un al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-revizuentă arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, având în vedere că în conţinutul deciziei recurate s-a făcut referire la acte normative care nu erau în vigoare nici la momentul la care R.A.A.P.P.S a preluat imobilul E., nici la momentul pronunţării deciziei nr. 855/2008, atacată cu revizuire.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestora, urmând a admite recursul, având în vedere următoarele considerente:

Prealabil analizării recursului, întrucât instanţa de revizuire nu a lămurit acest aspect, iar recurenta-revizuentă a făcut referire (atât în cuprinsul cererii de revizuire, cât şi în cuprinsul motivelor de recurs) la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5, art. 511 alin. (1) pct. 5 şi art. 533 din noul C. proc. civ., având în vedere dispoziţiile art. 24 dîn noul C. proc. civ., ce statuează că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, Înalta Curte reţine că, faţă de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 20 mai 1997 - data înregistrării acţiunii pe rolul Judecătoriei Piteşti (dosar nr. x/1997), raportat la data intrării în vigoare a noului C. proc. civ. (15 februarie 2013), în speţă sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, sens în care cauza va fi analizată din perspectiva acestui act normativ.

In ceea ce priveşte primul motiv de recurs, subsumat dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, Înalta Curte apreciază că acest motiv este fondat, pentru argumentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prevederi ce au constituit temei al cererii de revizuire, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...) dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi. î.njaţi$ate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În considerentele deciziei recurate, curtea de apel a reţinut, în cuprinsul a două paragrafe, faptul că: Jnscrisul invocat de revizuîentă - sentinţa civilă nr. 20/1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - nu îndeplineşte condiţia de a fi determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţa a cărei hotărâre se atacă, ar fi putut duce la pronunţarea altei soluţii,

Concluzia este dată de prevederile H.G. nr. 854/2000 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat" care în art. 3 alin. (1) stabileşte că: " Pentru realizarea serviciilor publice de interes naţional - de reprezentare şi protocol - regia are în administrare bunurile imobile din domeniul public al statului, prevăzute în anexa nr. 3. " La poziţia 24 din ANEXA 3 se află E. compus din casa de oaspeţi, castel de vânătoare, popîcărie, casă ţărănească, bazin de înot şi terenul aferent dîn jud. Argeş, în suprafaţă de 131.132,63 mp, prin urmare imobilul revendicat se afla la data pronunţării deciziei atacate în administrarea RAAPPS astfel că sentinţa din 1996, depusă ca înscris în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu justifică admiterea cererii de revizuire."

Examinând decizia recurată, aSe cărei considerente au fost anterior întocmai redate, Înalta Curte constată că instanţa de revizuire nu a expus motivele pentru care a ajuns Ia concluzia că înscrisul invocat de revizuentă - sentinţa civilă nr. 20/1996 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti - nu îndeplineşte condiţia de a fi determinant şi nu a argumentat de ce a reţinut că respectivul înscris, chiar dacă ar fi fost cunoscut de instanţa a cărei hotărâre se atacă, nu ar fi putut duce la pronunţarea altei soluţii.

De asemenea, instanţa de revizuire nu a argumentat de ce a reţinut incidenţa prevederilor H.G. nr. 854/2000 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Autonome "Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat", în condiţiile în care acest act normativ a fost abrogat şi înlocuit prin H.G. nr. 533/2002.

Lipsa argumentelor care să justifice soluţia instanţei de revizuire, pune instanţa de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea şi temeinicia deciziei atacate, iar vătămarea produsă părţilor nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin casarea deciziei recurate, ca o condiţie necesară a respectării dreptului la un proces echitabil.

Dispoziţiile art. 261 C. proc. civ. reglementează obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicţia ierarhic superioară şi constituind, printre altele, o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile şi mijloacele lor de apărare au fost analizate.

În speţă, se constată că hotărârea recurată nu îndeplineşte cerinţele impuse de textul de lege anterior menţionat, întrucât instanţa de revizuire nu a expus argumentele ce au determinat formarea convingerii sale şi nu a arătat care sunt, în concret, considerentele pentru care a înţeles să respingă cererea de revizuire, motivarea instanţei fiind una lacunară, astfel încât nu rezultă în mod clar motivele pentru care a fost pronunţată soluţia reţinută în dispozitivul hotărârii.

Cu ocazia rejudecării, urmează ca instanţa de revizuire să verifice punctual în ce măsură sunt cumulativ îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forţă probantă prin el însuşi, fără să fie nevoie a fi confirmat de alte mijloace de proba; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării fondului, soluţia ar fi fost alta decât cea pronunţată.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile privind nemotivarea hotărârii, care se circumscriu cazului de nelegaSitate reglementat de dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., fapt pentru care motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile pct. 9 ale aceluiaşi articol nu se mai impun a fi supuse analizei pendinte.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa în tot hotărârea curţii de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudeeare la aceeaşi instanţă pentru a soluţiona, motivat, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat,

Instanţa de revizuire urmează a avea în vedere cheltuielile de judecată solicitate de intimata A., constând în onorariu avocaţial în cuantum de 1000 RON, în a cărui dovedire a fost depusă chitanţa nr. x/02.05.2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei civile nr. 811 A din data de 2 noiembrie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudeeare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 mai 2018.