Labor dismissal sanctions: Inadmissibility of appeal against clarification decision on non-reviewable final judgment

Prin Sentinţa nr. 1432 din 30 iunie 2017 Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, a respins, ca nefondată, contestaţia reclamantului A. formulată în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa, menţinând soluţia de desfacere disciplinară a Contractului individual de muncă nr. 41445/08.12.2016.

Prin Decizia nr. 414/CM din 27 decembrie 20/7 Curtea de Apel Constanţa, secţia l civilă, a admis apelul reclamantului A. împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte contestaţia, a anulat în parte decizia de concediere şi a dispus înlocuirea sancţiunii desfacerii disciplinare a contractului de muncă cu cea a reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni; a obligat pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 450 RON cheltuieli de judecată.

Prin Încheierea nr. 2/C din S martie 2018 Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis cererea de lămurire dispozitiv formulată de reclamantul A. în ce priveşte Decizia nr. 414/CM/27.12.2017, în sensul că urmare a admiterii apelului şi anulării în parte a deciziei de concediere cu înlocuirea sancţiunii, s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară cu obligarea intimatei către apelant la plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la data reintegrării efective, în funcţia deţinută anterior concedierii.

Împotriva acestei încheieri a declarat calea de atac intitulată "apel" pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa arătând că soluţia pronunţată este nelegală şi netemeinică sub mai multe aspecte, ce vor fi detaliate după comunicarea încheierii de şedinţă.

Pârâta a mai arătat că prin cererea de lămurire instanţa a acordat mai mult decât soluţia pronunţată în faza apelului, că în prezenta cauză nu suntem în situaţia anulării deciziei de concediere, ci în situaţia înlocuirii sancţiunii disciplinare aplicate, astfel încât dispoziţiile art. 80 din C. muncii nu sunt aplicabile şi că acţiunea a fost admisă în parte în apel, doar cu privire la reintegrare, admiterea neavând în vedere pretenţiile salariale, care au fost cenzurate/respinse de instanţele de fond.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele;

Potrivit dispoziţiilor art. 97 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursuri precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că " secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel". În ceea ce priveşte completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeaşi lege, "Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiaşi secţii".

Coroborând dispoziţiile legale incidente, menţionate anterior şi aplicând cu prioritate normele imperative ce guvernează materia competenţei materiale, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac este inadmisibilă, întrucât acestei instanţe nu i-au fost atribuite competenţe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condiţiile în care legile procesuale şi de organizare judiciară nu menţionează expres o astfel de posibilitate.

Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competenţă, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Or, în economia textelor de lege, nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curţi competenţă în soluţionarea apelului împotriva încheierii dată de Curtea de Apel într-o cerere de lămurire dispozitiv.

Chiar dacă calea de atac ar fi fost intitulată "recurs", dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. reţin că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri, în speţă, prin Încheierea nr. 2/C/05.03.2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă a fost soluţionată cererea de lămurire dispozitiv a Deciziei nr. 414/CM/27.12.2017 pronunţată de această instanţă în Dosar nr. x/2016, având ca obiect contestaţie decizie concediere.

Decizia a cărei lămurire a fost solicitată a fost dată în apel, în soluţionarea unui litigiu de muncă având ca obiect drepturi salariale.

Or, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale (...)".

De asemenea, art. 446 C. proc. civ. reţine că "încheierile pronunţate în temeiul art. 442 şi 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea."

Astfel, întrucât hotărârea în raport de care s-a formulat cererea de lămurire nu este supusă recursului, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, nici încheierea prin care a fost soluţionată respectiva cerere nu este supusă căii extraordinare de atac, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Constanţa fiind una definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Pe de altă parte, Înalta Curte nu poate da curs solicitării formulate de pârâtă, la termenul de dezbateri asupra cauzei, de a califica cererea de apel declarată drept o cerere de revizuire ce urmează a fi înaintată instanţei competente, dată fiind lipsa de temei legal a unei astfel de cereri de modificare a căii de atac, în condiţiile în care normele procedurale ce învestesc instanţele cu căi de atac declarate împotriva hotărârilor judecătoreşti au un regim formal extrem de strict, în ceea ce priveşte încadrarea în drept, conţinutul şi termenele de exercitare.

Pentru aceste considerente, calea de atac intitulată "apel" formulată de pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa împotriva Încheierii nr. 2/C din 5 martie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia i civilă, va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" declarată de pârâta Compania Naţională Administraţia Porturilor Maritime S.A. Constanţa, cu sediul în Constanţa, judeţul Constanţa, împotriva Încheierii nr. 2/C din 5 martie 2018 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu reclamantul A., domiciliat în Constanţa, judeţul Constanţa.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 2 mai 2018.

Procesat de GGC - NN