Irrevocability of appellate decisions rendered in cancellation proceedings; rejection of material error claim for correct legal interpretation

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă sub nr. x/2018 la data de 6 martie 2018, contestatoarea A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 317 alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ., desfiinţarea Deciziei nr. 1300/21.09.2017 pronunţată în Dosarul nr. x/2013*/a1, cu consecinţa fixării unui termen de judecată pentru soluţionarea recursului.

În motivare, contestatoarea a arătat că recursul a fost soluţionat fără să fie judecat în fond, iar dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât instanţa a reţinut în mod greşit că recursul a vizat o hotărâre irevocabilă, în condiţiile în care calea de atac a avut ca obiect o hotărâre pronunţată într-o contestaţie în anulare de către instanţa de recurs.

Hotărârile date în contestaţie în anulare sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, legea neprecizând că şi hotărârea atacată cu contestaţie în anulare, iar acolo unde legea nu distinge, nici instanţa nu trebuie să o facă.

Contestatoarea a mai arătat că nu toate hotărârile instanţei de recurs sunt hotărâri pronunţate în recurs şi nu toate trebuie să fie irevocabile, sens în care a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale pentru a lămuri diferenţa dintre hotărârile pronunţate în recurs şi hotărârile instanţei de recurs, precum şi pentru a lămuri dacă hotărârile instanţei de recurs pronunţate în contestaţie în anulare sunt irevocabile ori sunt supuse recursului.

Asupra sesizării instanţei de contencios constituţional, Înalta Curte s-a pronunţat la termenul de dezbateri în fond a cauzei din 2.05.2018, astfel cum rezultă din practicaua hotărârii, respingând cererea de sesizare ca inadmisibilă, cu motivarea că nu a fost formulată o veritabilă critică de neconstituţionalitate prin prisma neconformităţii art. 320 alin. (3) şi art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. cu legea fundamentală, ci s-a solicitat interpretarea şi aplicarea unor dispoziţii legale incidente în cauza pendinte.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale. În cauză, contestaţia este admisibilă în condiţiile în care este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs şi se solicită a fi cercetate aspecte subsumate cazurilor reglementate de dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare "când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii" (alin. (1) pct. 1) ori "când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă" (alin. (1) pct. 2), iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol contestaţia mai poate fi primită în cazul când motivele anterior enunţate au fost invocate prin cererea de recurs, "dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond".

Articolul 318 C. proc. civ. stabileşte că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie "când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul, sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Contestatoarea a susţinut, în esenţă, că recursul a fost respins fără a fi fost judecat în fond şi că dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale întrucât hotărârile pronunţate în contestaţie în anulare de către instanţa de recurs nu sunt, în mod necesar, irevocabile.

Înalta Curte constată că aspectele deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu motivelor expres şi limitativ prevăzute de lege în cuprinsul reglementărilor prevăzute de art. 317 şi 318 teza a II-a, întrucât, pe de o parte, nu s-au invocat încălcări ale normelor privind legala citare a părţilor sau competenţa absolută a instanţei, iar, pe de altă parte, prin constatarea inadmisibilităţii recursului instanţa de control judiciar a fost împiedicată, datorită unui aspect procedural, să analizeze pe fond criticile subsumate motivelor indicate de parte, pentru a se putea reţine, omisiunea cercetării unui motiv de recurs.

Astfel, prin Decizia nr. 1300/21.09.2017 a Înaltei Curţi, contestată în prezenta cauză, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoare împotriva Deciziei nr. 73/14.03.2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, care a respins o contestaţie în anulare formulată împotriva unei alte decizii (nr. 276/29.09.2016 a Curţii de Apel Ploieşti), prin care s-a soluţionat, cu caracter irevocabil, un litigiu de muncă în care contestatoarea a avut calitatea de parte.

Contrar susţinerilor contestatoarei, în materia litigiilor de muncă supuse reglementării vechiul C. proc. civ., hotărârea de primă instanţă este definitivă, iar hotărârea instanţei de recurs este irevocabilă.

În opinia contestatoarei, instanţa Înaltei Curţi ar fi săvârşit o eroare materială atunci când a apreciat asupra caracterului irevocabil al deciziei pronunţate în contestaţia în anulare, întrucât, deşi este dată de instanţa de recurs, nu soluţionează un recurs, ci o altă cale extraordinară de atac, astfel că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Această împrejurare nu reprezintă o eroare materială, în sensul art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ., care are în vedere erorile de ordin formal, procedural, săvârşite involuntar şi nu interpretarea unor dispoziţii legale.

Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată". Aceasta înseamnă că hotărârea dată în contestaţia în anulare formulată împotriva unei hotărâri prin care a fost soluţionată calea extraordinară de atac a recursului, deci irevocabilă, de către o instanţă de recurs (aceasta constituind hotărârea atacată în prezenta cauză) nu mai poate fi susceptibilă de recurs, ea fiind, la rândul său, irevocabilă.

Prin urmare, faptul că instanţa de recurs a precizat că hotărârea pronunţată este irevocabilă, nu este rezultatul unei erori materiale ci al procesului de interpretare şi aplicare corectă a textului de lege menţionat.

Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. va fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 320 alin. (3) şi art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Cu recurs în 48 de ore de la pronunţare.

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1300 din 21 septembrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 mai 2018.

Procesat de GGC - NN