Plaintiffs' appeal over €7,226 injury claim held inadmissible as final, pre-threshold award stands.

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 877 din 11 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva Sentinţei civile nr. 2692 din 28 aprilie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.A.; a fost schimbată, în parte, sentinţa civila apelată, în sensul că a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantului C., având ca obiect suma de 7226,29 euro, reprezentând daune materiale, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile apelate.

Împotriva acestei decizii, la data de 15 septembrie 2017 (data poştei - fila 14 verso din dosarul de recurs) au formulat recurs recurenţii - reclamanţi A. şi C.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 20 septembrie 2017, sub aceiaşi număr de dosar, şi repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 12 filtru.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, faţa de care constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte cai decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la

500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, iar, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (35 februarie 2013) şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 62/2015 a fost extins până Ia data de 31 decembrie 2016, iar prin O.U.G. nr. 95/2016, până la data de 31 decembrie 2018) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că decizia pronunţată în soluţionarea unui litigiu patrimonial a cărui valoare este mai mică sau egală cu suma de 1.000.000 RON, în apel, este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Valoarea obiectului dedus judecăţii în raport de care se determină atât competenţa instanţei, cât şi calea de atac la care este supusă hotărârea pronunţată de instanţă se face potrivit dispoziţiilor art. 194 lit. c) C. proc. civ., de către reclamant prin cererea de chemare în judecată.

În cauză, se constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vi-a civilă, la data de 21 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi C., în contradictoriu cu pârâta B. şi intervenientul forţat D., au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanta A. a sumei de 11.488,21 RON, reprezentând cheltuieli materiale globale provizorii şi a sumei de 190,000 euro, respectiv 840.351 lei, sumă calculată la cursul BNR din data de 21 mai 2015, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii efective, cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite în accidentul rutier din 18 februarie 2013; obligarea pârâtei la plata către reclamantul C. a sumei de 6.600 euro, reprezentând despăgubirea privind echivalentul câştigului din muncă de care acesta a fost lipsit ca urmare a accidentului din data de 18 februarie 2013; la plata sumei de 1.214 RON, reprezentând cheltuieli efectuate în legătură cu autoturismul proprietate personală implicat în accident; la plata sumei de 626,29 euro, reprezentând contravaloarea biletelor de avion achiziţionate ca urmare a deplasărilor suplimentare efectuate din cauza accidentului; la plata sumei de 1.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii efective, cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite în accident, soldat cu vătămarea corporală a soţiei şi ca prejudiciu de ricoşeu.

Împrejurarea că recurenţii-reclamanţi, în virtutea dispoziţiilor care reglementează coparticiparea procesuală activă voluntară şi principiul disponibilităţii procesului civil, au ales să formuleze împreună cererea de chemare în judecată, în cadrul căreia fiecare a formulat pretenţii proprii faţă de pârâtă, determină incidenţa dispoziţiilor art. 100 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"dacă mai mulţi reclamanţi, prin aceeaşi cerere de chemare în judecată, formulează pretenţii proprii împotriva aceluiaşi pârât, invocând raporturi juridice distincte şi neaflate într-o legătură care să facă necesară judecarea lor împreună, determinarea instanţei competente se face cu observarea valorii sau, după caz, a naturii ori obiectului fiecărei pretenţii în parte".

Pe de altă parte, reţinând şi incidenţa în cauză a prevederilor art. 98 şi art. 99 alin. (2) C. proc. civ., se constată că stabilirea instanţei competente se face în funcţie de valoarea fiecărei pretenţii în parte, formulată de fiecare dintre reclamanţi, raportat la momentul sesizării instanţei, în speţă, 21 septembrie 2015, dată la care aceştia au indicat valoarea pretenţiilor.

Or, cuantumul acestor pretenţii se situează sub pragul valoric impus de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situaţie faţă de care, din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. şi ale normei menţionate anterior, în opinia raportorului, decizia pronunţată în apel, în soluţionarea unui litigiu patrimonial, a cărui valoare este mai mică sau egală cu suma de 1.000.000 RON, este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Întrucât cererea de chemare în judecată vizează acordarea unor despăgubiri al căror cuantum nu depăşeşte, fiecare, pentru fiecare dintre reclamanţi, pragul de 1.000.000 RON prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că recursul declarat împotriva deciziei curţii de apel este inadmisibil, situaţie faţă de care criticile deduse judecăţii prin intermediul unei căi de atac care nu este prevăzută de lege nu pot fi avute în vedere.

De asemenea, Înalta Curte reţine că, ulterior soluţionării apelului, prin decizia pronunţată în şedinţa din 30 mai 2017, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., statuând că sintagma precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la L 000,000 RON, inclusiv este neconstituţională.

Curtea Constituţională a apreciat că, în condiţiile acceptării acestui prag valoric, cetăţenii nu mai sunt egali în exercitarea dreptului lor de acces la calea extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil, şi că, astfel se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

Această decizie nu are înrâurire asupra admisibilităţii căii de atac a recursului formulată în cauză, faţă de dispoziţiile art. 147 alin. 3 din Constituţia României, republicata, care stipulează că deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Or, decizia atacată a fost pronunţată la data de 11 mai 2017, anterior publicării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale a României în Monitorul Oficial (nr. 582 din 20 iulie 2017).

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 877 din 11 mat 2017, pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti, secţia a Vi-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenţi i-reclamanţi A. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 877 din 11 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vi-a civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2018.

Procesat de GGC - NN