Scope of cassation review: Requirement to specify omitted grounds for cassation and inadmissibility of unparticularized "aspects"
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice dismissed both the extraordinary appeal (cassation) filed by the plaintiff company and the motion for revision filed by the judicial expert, thereby leaving in force the lower appellate decision that had upheld the customs authority's assessment of approximately 3.5 billion lei in customs duties, VAT, and late payment penalties. The dispute arose from the company's attempt to challenge a final appellate decision that had rejected its initial action to annul the customs assessment, with the company arguing that the appellate court had failed to examine specific grounds for modification or cassation regarding the nature of its production activity and the application of various legal regimes. The court held that the cassation appeal was unfounded because the plaintiff failed to demonstrate a specific omitted ground for appeal as required by Article 318 of the Civil Procedure Code, noting that all raised issues had been substantively analyzed by the prior instance, while the expert's revision request was dismissed as tardy under Article 322(2) and Article 324(1)(1) of the Civil Procedure Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 C. proc. civ, art. 318 C. proc. civ, art. 322 pct. 2 C. proc. civ; Scope of cassation review: Requirement to specify omitted grounds for cassation and inadmissibility of unparticularized "aspects": Într-adevăr, conform dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare și a cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1285 din 4 octombrie 2001, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei SC C.P. SRL Ploiești, prin care s-a solicitat anularea deciziei nr. 300 din 17 februarie 2000 a Direcției Generale a Vămilor, prin care s-au menținut în sarcina agentului economic, taxe vamale și alte drepturi (T.V.A. și majorări de întârziere aferente), în sumă totală de 3.505.066.977 lei.
Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 2146 din 3 iunie 2003, a respins recursul declarat de SC C.P. SRL Ploiești împotriva sentinței mai sus arătate, ca nefondat, iar recursul expertului T.A. declarat împotriva încheierii de ședință din 28 mai 2001, a aceleiași instanțe, l-a anulat ca netimbrat.
Împotriva acestei decizii, societatea comercială a formulat, inițial cerere de revizuire, în temeiul art. 322 C. proc. civ., iar, ulterior, a modificat cererea în contestație în anulare, în baza art. 318 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor contestației în anulare, se susține că instanța a omis să cerceteze „unele din motivele de recurs, de modificare sau casare” și că nu a analizat: natura activității contestatoarei (de producție, în opinia acesteia); raportul de expertiză și nici „raporturile de prevalență dintre diferitele temeiuri de drept (Legea nr. 57, O.G. nr. 3, O.G. nr. 12), ale regimului acordat de lucrătorii vamali, operațiunilor de import efectuate de recurenta-reclamantă, neglijându-se și aspectele de legalitate și de aplicare succesivă a unor reglementări invocate de aceasta”.
Împotriva aceleiași decizii a formulat cerere de revizuire și expertul tehnic judiciar T.A. care a susținut că în mod greșit i s-a anulat recursul, ca netimbrat, neexistând în sarcina sa, această obligație.
Contestația în anulare formulată de SC C.P. SRL Ploiești este nefondată, iar cererea de revizuire a expertului T.A. este tardivă, astfel cum rezultă din considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, conform dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin urmare, contestația în anulare este o cale de atac extraordinară de retractare, iar nu de reformare.
În cauză, se constată că nu sunt întrunite cerințele art. 318 C. proc. civ.
Astfel, pe de o parte, contestatoarea nu indică concret motivul de modificare sau casare a cărui cercetare s-a omis a se efectua de instanța de recurs, dar arată că, în opinia sa, nu s-au analizat o serie de „aspecte” ale pricinii, reiterând de fapt toate nemulțumirile ce au făcut obiectul recursului și invocând pretinse greșeli de judecată.
Pe de altă parte, examinându-se decizia atacată în raport cu pretinsele „aspecte”, omise a fi cercetate, se constată că toate acestea au fost analizate în considerentele deciziei atacate.
Cu privire la cererea de revizuire formulată de T.A., se constată că aceasta este tardivă, în raport cu dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 324 alin. (1) pct. 1, precum și cu data pronunțării deciziei atacate și a formulării cererii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de SC C.P. SRL Ploiești împotriva deciziei nr. 2146 din 3 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.
Respinge ca tardivă, cererea de revizuire formulată de T.A. împotriva deciziei nr. 2146 din 3 iunie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.