Appeal Dismissed as Inadmissible: Threshold Applicable Before Constitutional Ruling

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 28 ianuarie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA a solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri morale şi materiale în cuantum de 146.036 Euro (echivalent în RON la data plăţii), sumă compusă din despăgubiri materiale în cuantum de 66.036 Euro (echivalent în lei la data plăţii) şi din despăgubiri morale în cuantum de 80.000 Euro (echivalent în lei la data plăţii); penalităţi de întârziere calculate de la momentul avizării de daună din 7 noiembrie 2014, până la data plăţii efective, de 0,2% pe zi din despăgubirile datorate (materiale şi morale), conform prevederilor art. 37 din cadrul Normelor de aplicare a Ordinului nr. 14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în data de 6 decembrie 2011, în timp ce traversa şoseaua Pantelimon, regulamentar, pe marcajul "Trecere pietoni", a fost acroşată de autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, condus de numitul C.

Din accident, a rezultat vătămarea sa corporală gravă, fiind internată la Spitalul Clinic de Urgenţă "x" Bucureşti, cu diagnosticul constatat prin raportul de expertiză medico-legală x/2011.

Prin Sentinţa civilă nr. 8069 din 20 decembrie 2016, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA şi intervenientul C., având ca obiect pretenţii.

A dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 40.000 euro cu titlu de daune morale şi 66.036 euro, cu titlu de daune materiale şi a respins capătul de cerere privind acordarea penalităţilor de întârziere, ca neîntemeiat.

Prin Decizia nr. 1195 din 28 iunie 2017, Cartea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 8069 din 20 decembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

A admis apelul declarat de pârâta SC B. SA şi a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a dispus obligarea pârâtei ia plata, către reclamantă, a echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale şi 3.800 RON, cu titlu de daune materiale.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A dispus obligarea reclamantei ia plata cheltuielilor de judecată către apelanta-pârâtă în cuantum de 6.200 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A., care, invocând în drept motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform alin. (2) din acelaşi act normativ, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până Ia 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar, conform alin. 2 al aceluiaşi articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (35 februarie 2013) şi până la dala de 31 decembrie 2015 (termen care, prin O.U.G. nr. 62/2015 şi O.U.G. nr. 95/2016 a fost prelungit, succesiv, până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Raportul juridic dedus judecăţii de reclamantă are ca obiect o cerere evaluabilă în bani, în valoare de până Ia 3.000.000 lei, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 28 ianuarie 2016, astfel încât, în raport de textele legale menţionate, Decizia civilă nr. 1395 din 28 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, definitivă, nu este supusă recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 329 din Constituţie statuând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Cu privire la efectele Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, sunt de reţinut următoarele: Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20.07.2017, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Ca efect al constatării neconstituţionalităţii sintagmei sus-menţionate, Curtea Constituţională a reţinut în considerentele deciziei că "de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial ai României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Or, în speţă, decizia recurată a fost pronunţată la data de 28 iunie 2017, deci, anterior datei de 20 iulie 2017, când a fost publicată în Monitorul Oficial, Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că Decizia civilă nr. 1195 din 28 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, urmând să respingă recursul declarat de reclamanta A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 1195 din 28 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se va comunica părţilor, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL