Pension entitlement dispute rendered inadmissible for cassation under social security appeal limitations

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 22 septembrie 2016, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Naţională de Pensii Publice, a contestat răspunsul primit din partea intimatei, ce i-a fost transmis prin Scrisoarea nr. x din 2 septembrie 2016, acest document fiind considerat ca răspunsul acestei instituţii la petiţia sa înaintată Cancelariei Primului Ministru al României, înregistrată sub nr. x/15 iunie 2016, solicitând ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să admită prezenta contestaţie, în scopul emiterii unei hotărâri juste şi legale, prin care să i se acorde posibilitatea de a-şi recapătă drepturile legale ce i se cuvin, privind stabilirea cuantumului pensiei pentru vechime integrală şi limită de vârstă.

Prin Sentinţa civilă nr. 1793 din data de 8 mai 2017, Tribunalul Prahova, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.

A admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă a respins cererea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Naţională de Pensii Publice, ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 2234 din data de 26 octombrie 2017, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1793 din 8 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Casa Naţională de Pensii Publice împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatarul A., solicitând trimiterea cauzei pentru rejudecarea pe fond, privind recalcularea drepturilor de pensie pentru limita de vârstă şi vechime în muncă, stabilite conform deciziei de pensionare din 6 ianuarie 1998, întrucât instanţa de apel nu a avut în vedere argumentele contestatorului.

Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul prezentului dosar se încadrează în sfera cererilor privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, reprezentând o acţiune introdusă pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 22 septembrie 2016, prin care contestatorul A. a solicitat pronunţarea unei hotărâri juste şi legale, prin care să i se acorde posibilitatea de a-şi recapătă drepturile legale ce i se cuvin, privind stabilirea cuantumului pensiei pentru vechime integrală şi limită de vârstă.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 65/2015 a fost extins până la data de 31 decembrie 2016), nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv." În speţă, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin Decizia nr. 2234 din 26 octombrie 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1793 din 8 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Prahova. Decizia este definitivă.

Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive "hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Textele procedurale enunţate reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunţat faţă de vechea reglementare caracterul recursului de cale extraordinară de atac.

De asemenea, modul de reglementare a căilor de atac nu este de natură să afecteze procedura judiciară echitabilă, astfel cum este aceasta consacrată de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât dreptul la un tribunal nu impune obligativitatea dublului grad de jurisdicţie în materie civilă sau instituirea căii de atac a recursului în toate materiile, dacă accesul la un tribunal cu plenitudine de jurisdicţie este efectiv, statele având o marjă de apreciere în organizarea sistemului căilor de atac.

Aşadar, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate gradele de jurisdicţie, acest drept putând fi supus unor condiţionări de fond şi de formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte.

Faţă de considerentele expuse, Decizia nr. 2234 din 26 octombrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti nu este supusă căii de atac a recursului, Înalta Curte urmând să respingă recursul declarat de contestatorul A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2234 din 26 octombrie 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se va comunica părţilor, în temeiul prevederilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL