Jurisdictional conflict: territorial competence for labor claims by prosecutors of specialized central structures under Art. 127 CPC

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 7 august 2017, înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi Casa Naţională de Pensii Publice a solicitat:

- obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Ia calcularea sumelor reprezentând contribuţia de asigurări sociale reţinută şi plătită în perioada aprilie 2012 - noiembrie 2015 şi comunicarea acestor sume pârâtei Casa Naţională de Pensii Publice;

- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov să predea către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism situaţia drepturilor salariale restante prevăzute în titlurile executorii şi achitate în perioada aprilie 2012 - noiembrie 2015;

- obligarea pârâtei Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la efectuarea operaţiunilor de cumulare a tuturor drepturilor salariale restante primite în perioada aprilie 2012 - noiembrie 2015 în baza hotărârilor judecătoreşti la drepturile salariale lunare ce au fost plătite şi aplicarea asupra sumelor astfel cumulate a deducerii prevăzute de dispoziţiile art. 296 alin. (2) din C. fisc. , precum şi comunicarea acestor sume către pârâta Casa Naţională de Pensii Publice obligarea pârâtei Casa Naţională de Pensii Publice la restituirea către reclamante a sumei reprezentând diferenţa dintre suma totală reţinută şi virată de către pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism cu titlu de contribuţie de asigurări sociale cu ocazia achitării drepturilor de natură salarială restante în perioada aprilie 2012 - noiembrie 2015 şi suma rezultată ca urmare a efectuării operaţiunilor de cumulare conform petitului 3, diferenţă ce va fi actualizată cu rata inflaţiei şi dobânda legală aferentă calculată de la data reţinerii şi până la data achitării efective.

Prin Sentinţa civilă nr. 97/MAS din data de 6 februarie 2018, Tribunalul Braşov, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de instanţă din oficiu şi în consecinţă:

A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Prahova.

Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Braşov a reţinut că litigiul dedus judecăţii are ca obiect obligarea pârâţilor la acordarea unor sume de natură salarială aferente perioadei aprilie 2012 - noiembrie 2015.

Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamantul are calitatea de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - structura Centrală, Serviciul Teritorial Braşov, iar la data promovării cererii de chemare. îşi desfăşura activitatea în cadrul acestei structuri de parchet.

În cauză reclamantul s-a adresat în vederea soluţionării litigiului de muncă Tribunalului Braşov cu încălcarea dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., text care interzice judecătorului, procurorului, dar şi grefierului şi asistentului judiciar să sesizeze instanţa competentă teritorial, având însă alegerea între mai multe instanţe indicate de legiuitor.

Având în vedere că reclamantul nu a indicat nicio altă instanţă în favoarea căreia să se decline cererea sa de chemare în judecată, Tribunalul Braşov a admis excepţia lipsei de competenţa teritorială a instanţei sesizată în ciuda interdicţiei stipulate expres şi a declinat cauza tribunalului celui mai apropiat, respectiv Tribunalului Prahova, acesta satisfăcând condiţia de a se afla în cadrul unei curţi de apel limitrofe Curţii de Apel Braşov.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată Ia data de 20 februarie 2018.

Prin Sentinţa civilă nr. 1150 din data de 21 martie 2018, Tribunalul Prahova a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de instanţă din oficiu şi în consecinţă:

A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Braşov.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivarea sentinţei, s-a reţinut că, în forma actuală a C. proc. civ., în cazul în care reclamantul are calitatea de judecător (ori deţine una din calităţile expres şi limitativ arătate Ia alin. (3) din art. 127 C. proc. civ., respectiv procuror, asistent judiciar şi grefier) la instanţa competentă să judece cauza, acesta este obligat să sesizeze o instanţă de acelaşi grad aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Prin Decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casaţie Justiţie a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. şi, în consecinţă, a stabilit că, sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

În prezenta cauză, la data sesizării instanţei, reclamantul are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Braşov.

Faptul că reclamantul desfăşoară activitate în cadrul Serviciului Teritorial Braşov nu este natură a atrage competenţa altei instanţe, câtă vreme acesta nu desfăşoară activitate efectiv în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, cu atât mai mult cu cât Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciului Teritorial Braşov funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nicidecum în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov, astfel că, în cauză, nu pot fi reţinute dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. din perspectiva sesizării unei alte instanţe de acelaşi grad, aflată în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Tribunalului Prahova, în considerarea dispoziţiilor legale şi argumentelor care succed:

Problema pe care o ridică conflictul negativ de competenţă este dacă, faţă de norma de competenţă atribuită instanţei cu privire la soluţionarea unui conflict de muncă, stipulată în art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, justiţia se realizează prin: a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b) curţi de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanţe militare; f) judecătorii.

Potrivit art. 4 alin. (2) din acelaşi act normativ, "parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată, conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii".

Dispoziţiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, prevăd că "Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este organizată în structură centrală şi structură teritorială; (5) Prin ordin al procurorului-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism se pot înfiinţa în localităţile în care îşi au sediul parchetele de pe lângă curţile de apel ori tribunale şi în raport cu circumscripţiile acestora ori desfiinţa, după caz, servicii sau birouri teritoriale conduse de procurori-şefi".

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se afla instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Prevederile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Norma legală mai sus evocată reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanţei competente dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Raţiunea edictării acestui text legal este aceea de a asigura Imparţialitatea şi independenţa instanţei, prin înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii.

Prin art. 127 C. proc. civ. sunt nominalizaţi, fără nicio distincţie, subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanţelor la care aceştia funcţionează, instanţe judecătoreşti ori parchete.

În acest sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 7 din 16 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanţă.

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier Ia instanţele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau de procuror la parchetul care funcţionează pe lângă aceste instanţe.

Aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Braşov.

Infracţiunile date în competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, prin art. 4 din O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, sunt de competenţa tribunalului, astfel că, în mod efectiv, reclamantul îşi desfăşoară activitatea la parchetul care funcţionează pe lângă Tribunalul Braşov.

Această situaţie justifică adresarea cererii de chemare în judecată unei instanţe de acelaşi grad din cadrul oricăreia dintre curţile de apel învecinate, având în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, ţinând seama deopotrivă de calitatea reclamantului de procuror la parchetul care funcţionează pe lângă Tribunalul Braşov şi de interpretarea stabilită prin Decizia nr. 7/2016 pronunţată în interesul legii, competenţa de soluţionare a cauzei va fi determinată în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, Casa Naţională de Pensii Publice şi chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - ANAF, având ca obiect "asigurări sociale", în favoarea Tribunalului Prahova.

Decizia este definitivă şi se va comunica părţilor, conform dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL