Negative conflict of jurisdiction over labor dispute by judicial clerk; competence established for neighboring tribunal to ensure impartiality

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la data de 13.01.2017, reclamanţii - personal auxiliar de specialitate A., B., C., D., E., F., G., H., şi personal I. J., K.; personal auxiliar de specialitate L. şi M. şi personal I. N.; personal auxiliar de specialitate O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y. şi personal I. Z. şi AA.; personal auxiliar de specialitate BB., CC., DD. şi personal I. EE.; personal auxiliar de specialitate FF., GG., HH. şi personal I. II.; personal auxiliar de specialitate JJ., KK. şi personal I. LL., au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Piteşti, Tribunalul Argeş, Ministerul Finanţelor Publice, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate discriminarea şi faptul că reclamanţii erau îndreptăţi încă din anul 2007 la stabilirea drepturilor salariale prin luarea în considerare a unei valori de referinţă sectorială de 405 RON şi, pe cale de consecinţă, să fie obligaţi pârâţii să plătească reclamanţilor diferenţele de salarii (actualizate cu indicele de inflaţie) calculate (cu respectarea dispoziţiilor cuprinse în legile de salarizare unitară), pe baza valorii de referinţă sectorială de 405 RON (rezultată prin aplicarea procentelor de 2%, 5% şi 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 asupra valorii de referinţă sectorială), pentru perioada 15 mai 2014 - 1 decembrie 2015, respectiv 445,5 RON (reprezentând 405 RON indexat cu 10%), pentru perioada 1 decembrie 2015 - 1 octombrie 2016, la plata dobânzii legale (penalizatoare), calculate începând cu data de 15 mai 2014 şi până la data plăţii efective a sumelor cuvenite şi obligarea pârâţii să procedeze la punerea în aplicare a dispoziţiilor art. 3<SUP>1</SUP> din O.U.G. nr. 57/2015, în mod retroactiv, şi, pe cale de consecinţă, să achite sumele datorate (indexate cu indicele de inflaţie).

La termenul din data de 27 noiembrie 2017, instanţa a disjuns cererea formulată de reclamanta L., formându-se dosarul nr. x/2017 şi a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Buzău şi a rămas în pronunţare pe această excepţie.

Prin Decizia nr. 1202/2017 din 27 noiembrie 2017, Tribunalul Buzău, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că este învestită cu soluţionarea unei cereri având ca obiect acordare drepturi salariate.

Conform art. 269 alin. (1) din C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii, iar potrivit alin. (2), cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

În temeiul art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Aceste texte instituie o competenţă teritorială de ordine publică.

Locul de muncă al reclamantului este în circumscripţia Tribunalului Braşov, ceea ce ar atrage competenţa acestei instanţe.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Alin. (3) al aceluiaşi articol statuează că dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Prin raportare la aceste prevederi legale, instanţa a reţinut că reclamantul nu îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Braşov, ci în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, iar domiciliul său este situat în circumscripţia Tribunalului Braşov.

Prin decizia nr. 7/2016 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că "Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă ia situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti. În cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (3) raportat la alin. (1) C. proc. civ., care să-i permită reclamantului sesizarea oricărui tribunal de la o curte de apel învecinată, întrucât se aplică art. 269 alin. (1) din C. muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, în sensul că reclamantul va sesiza instanţa de la domiciliul său sau unde se află sediul angajatorului.

Prin Încheierea nr. 246/MAS/2018 din 6 martie 2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

În motivare, s-a reţinut că prin Decizia nr. 7/2016 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - RIL, scopul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei, iar alin. (3) al aceluiaşi articol indică expres şi limitativ subiecţii pe care înţelege să îi plaseze în sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., nominalizând, fără a face nicio distincţie, pe grefieri, categorie circumscrisă noţiunii generale de personal auxiliar de specialitate, astfel cum aceasta este definită de art. 3 din Legea nr. 567/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Condiţia - premisa de aplicare a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca grefierul să funcţioneze la parchetul de pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, în speţă fiind vorba despre Tribunalul Braşov, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Reclamanta L. are funcţia de prim grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, aflat în aceeaşi rază teritorială cu Tribunalul Braşov şi, în cazul de faţă, în acelaşi sediu profesional, neavând relevanţă că reclamanta activează la un parchet din cadrul unui tribunal care nu e specializat pe dreptul muncii, interpretarea literală a textului necesitând concordanţă deplină între formularea textului interpretat şi cazurile din practica ce se încadrează în ipoteza normei.

Aşa fiind, instanţa a apreciat incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., în vederea respectării obligaţiei de păstrare a aparenţei de imparţialitate.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Tribunalului Prahova, în considerarea dispoziţiilor legale şi argumentelor care succed.

Problema pe care o ridică conflictul negativ de competenţă este dacă, faţă de norma de competenţă atribuită instanţei cu privire la soluţionarea unui conflict de muncă, stipulată în art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, sunt incidente în speţă dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea."

Prevederile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Norma legală mai sus evocată reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanţei competente dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Raţiunea edictării acestui text legal este aceea de a asigura imparţialitatea şi independenţa instanţei, prin înlăturarea oricărei suspiciuni de soluţionare părtinitoare a cauzei din pricina calităţii părţii.

Prin art. 127 C. proc. civ. sunt nominalizaţi, fără nicio distincţie, subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îl plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanţelor la care aceştia funcţionează, instanţe judecătoreşti ori parchete.

În acest sens sunt şi considerentele Deciziei nr. 7 din 16 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă Ia situaţia în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanţă.

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competenţă teritorială specială în favoarea altei instanţe, de acelaşi grad, din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanţele competente, potrivit legii, să judece litigiul sau la parchetul care funcţionează pe lângă aceste instanţe.

În speţă, reclamanta are calitatea de prim grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, care se află în aceeaşi rază teritorială cu Tribunalul Braşov şi în acelaşi sediu profesional, aşa încât, chiar dacă aceasta nu îşi desfăşoară activitatea la parchetul care funcţionează pe lângă Tribunalul Braşov, se impune menţinerea aparenţei de imparţialitate, exigenţă ce face parte din garanţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât, astfel cum s-a decis în mod constant în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, într-o societate democratică tribunalele trebuie să inspire justiţiabililor deplină încredere.

Această situaţie justifică adresarea cererii de chemare în judecată unei instanţe de acelaşi grad din cadrul oricăreia dintre curţile de apel învecinate, având în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, ţinând seama deopotrivă de calitatea reclamantei de grefier la Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov şi de interpretarea stabilită prin Decizia nr. 7/2016 pronunţată în interesul legii, competenţa de soluţionare a cauzei va fi determinată în favoarea Tribunalului Buzău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Justiţiei şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apei Braşov, având ca obiect "drepturi băneşti", în favoarea Tribunalului Buzău.

Decizia este definitivă şi se va comunica părţilor, conform dispoziţiilor art. 427 alin. (1) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL