Appeals inadmissible as statutory threshold bars review of damages cases valued under RON 1,000,000

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2/A/HI din data de 2 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul A., în limitele motivului principal referitor la nelegala sa citare în dosarul de fond.

Prin Decizia civilă nr. 306/A din data de 30 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, în majoritate, a admis, în parte, apelul declarat de pârâta B. împotriva Sentinţei civile nr. 381 din 30 iunie 2016 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins capetele de cerere având ca obiect obligarea acestei pârâte la plata sumei de 160.000 euro în favoarea reclamanţilor.

A înlăturat obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată în primă instanţă, stabilite în sarcina pârâtei B.

A obligat apelanţii-pârâţi la plata către intimata C. a cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva Deciziei nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, reclamanţii C. şi D. au formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 noiembrie 2017 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de filtru CF5.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului formulat de reclamanţii C. şi D. împotriva Deciziei nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, analizat în complet de filtru la data de 11 decembrie 2017, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.

De asemenea, împotriva Deciziei nr. 2/A/HI din data de 2 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, şi a deciziei nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunţată aceeaşi instanţă, pârâtul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 decembrie 2017.

În aplicarea aceloraşi dispoziţii mai sus menţionate, a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului formulat de pârâtul A. împotriva Deciziei nr. 2/A/HI din data de 2 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă şi a Deciziei nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunţată aceeaşi instanţă.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.

De asemenea, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. dispune că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv.

Dispoziţiile anterioare se coroborează cu cele ale art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 95/08.12.2016, care stipulează că prevederile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen prorogat până la data de 1 ianuarie 2019.

Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În conformitate cu prevederile art. 106 C. proc. civ., valoarea obiectului litigiului are relevanţă atât sub aspectul determinării competenţei, cât şi sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în aceste cauze.

Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.

De asemenea, art. 99 alin. (2) C. proc. civ. dispune că, dacă prin cererea de chemare în judecată au fost formulate mai multe capete principale de cerere care fie sunt întemeiate pe aceeaşi cauză, fie sunt întemeiate pe cauze diferite, dar între care există o strânsă legătură, instanţa competentă să le soluţioneze pe toate se determină ţinându-se cont de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Aşadar, atunci când este folosit criteriul valorii, chiar dacă pretenţiile sunt întemeiate pe aceeaşi cauză, nu se cumulează cuantumul acestora, textul legal mai sus menţionat făcând trimitere la acea pretenţie care atrage competenţa instanţei mai mare în grad, deci pretenţia formulată printr-un singur capăt principal de cerere.

Prin Decizia nr. 369 din data de 30 mai 2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 582/20.07.2017, Curtea Constituţională, admiţând excepţia de neconstituţionalitate, a statuat că sintagma precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv cuprinsă în dispoziţiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirii punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., este neconstituţională.

Dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie şi ale art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, prevăd în mod expres că deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Această decizie, însă, nu este aplicabilă în speţă întrucât hotărârile recurate au fost pronunţate la data de 2 mai 2017, respectiv la data de 30 iunie 2017, aşadar anterior datei publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial nr. 582/20.07.2017.

Cum valoarea obiectului litigiului precizată de reclamanţi este situată sub pragul legal de 1.000.000 RON prevăzut pentru exercitarea căii de atac a recursului, pentru considerentele expuse, se constată că decizia nr. 2/A/HI din data de 2 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă şi Decizia nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunţată aceeaşi instanţă sunt definitive, nefiind supuse căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că deciziile atacate cu recurs nu sunt supuse prin lege cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii C. şi D. împotriva Deciziei civile nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul A. împotriva Deciziei civile nr. 2/A/HI din data de 2 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă şi a Deciziei civile nr. 306/A din data de 30 iunie 2017 pronunţată aceeaşi instanţă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL