Expropriation Compensation: Inadmissibility of Cassation Appeal for Civil Matters Valued Under 1,000,000 RON Under Law No. 2/2013

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 730 din data de 26 octombrie 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a admis apelurile declarate de reclamanţii A. şi B. şi de pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Investiţii Rutiere SA.

A schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 7.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat în suprafaţă de 440 mp, categoria de folosinţă agricol extravilan sat Miroslava.

A înlăturat dispoziţia referitoare la obligarea pârâtului la plata sumei de 4457,4 RON cu titlu de despăgubiri pentru suprafaţa de 510 mp teren.

A obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 2.800 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorarii experţi evaluatori).

A păstrat restul dispoziţiilor hotărârii, care nu sunt contrare deciziei pronunţate.

A obligat intimaţii-apelanţi A. şi B. să plătească expertului tehnic judiciar C. suma de 515 RON, cu titlu de diferenţă onorariu expert şi a compensat onorariile de experţi plătite de părţi în apel.

A obligat apelantul-intimat Statul Român prin Compania Naţională de Investiţii Rutiere prin DRDP Iaşi să plătească intimaţilor-apelanţi suma de 750 RON reprezentând 1/2 din onorariul de avocat.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii A. şi B. au declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 18 ianuarie 2018 şi repartizat spre soluţionare completului de judecată CF 5.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 1 februarie 2018, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.

Conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul a fost comunicat la data de 7 februarie 2018.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a stabilit termen de judecată la data de 19 aprilie 2018, în vederea soluţionării recursului, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Litigiul iniţiat de reclamanţi a avut ca obiect stabilirea despăgubirilor reprezentând contravaloarea terenului supus procedurii exproprierii, aşa cum este aceasta reglementată prin Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local.

Prin dispoziţiile Noului C. proc. civ., regimul juridic aplicabil litigiilor derivând din proceduri de expropriere s-a modificat în ceea ce priveşte căile de atac, astfel încât, raportat la data iniţierii litigiului - 25 martie 2014 - şi având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile noului C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În considerarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, rezultă că, raportat la natura litigiului - acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică - şi coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materie de expropriere, reiese că Decizia nr. 730 din data de 26 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de acesta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie reţinând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În ceea ce priveşte menţionarea de către instanţa de apel în cuprinsul dispozitivului deciziei recurate a căii de atac a recursului, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 457 C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Prin urmare menţiunea greşită din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac ce poate fi exercitată de către părţi, nu poate crea acestora un drept nerecunoscut de lege.

Faţă de considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 730 din data de 26 octombrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - CL