Perempted appeal upheld for failure to resume proceedings after insolvency suspension ended.

Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă:

Constată că, la data de 19.12.2012, a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe, sub nr. x/2009*, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 71A din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, fixându-se prin repartizare computerizată aleatorie, prim termen de judecată ia 31.05.2013.

Ulterior, prin încheierea din 27.09.2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, dat fiind faptul că împotriva intimatei-pârâte SC B. SRL (fostă SC C.) a fost deschisă procedura simplificată de insolvenţă şi, în baza art. 107 alin. (1) pct. A lit. a) şi art. 32 din Legea privind procedura de insolvenţă nr. 85/2006, a fost dispusă intrarea în faliment a acesteia.

La data de 22 ianuarie 2018, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a cererii de recurs.

Analizând excepţia perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Niciuna dintre părţi nu a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecăţii şi nu a solicitat repunerea cauzei pe rol până la data de 22 ianuarie 2018 când s-a dispus verificarea subzistenţei motivelor pentru care s-a dispus suspendarea judecăţii.

Verificând evidenţa informatizată a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, s-a constatat că prin Sentinţa civilă nr. 5.029 pronunţată la data de 1 septembrie 2016 în dosarul nr. x/2012, irevocabilă prin nerecurare, a fost închisă procedura insolvenţei împotriva debitoarei SC B. SRL şi s-a dispus radierea acesteia din Registrul Comerţului Bucureşti, menţiunea radierii societăţii fiind înscrisă în registrul comerţului la data de 20 septembrie 2016, astfel cum rezultă din extrasul de furnizare informaţii din 19.01.2018 emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, aflat la dosar recurs.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă, în situaţia dosarelor suspendate în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 cursul perimării fiind suspendat, conform art. 250 alin. (1) C. proc. civ., "cât timp dăinuieşte suspendarea judecării", iar, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, "înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea lor în M. Of. , Partea a IV-a, sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune astfel.

De asemenea, conform art. 249 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 C. proc. civ.

În speţă, la data de 22 ianuarie 2018, când instanţa a verificat subzistenţa motivelor pentru care s-a dispus suspendarea judecăţii, s-a constatat că părţile nu au declarat recurs împotriva încheierii de suspendare şi nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii, deşi de la data înscrierii menţiunii radierii societăţii intimate-pârâte din registrul comerţului, 20.09.2016, a trecut mai mult de un an.

Nu pot fi primite apărările recurentei-reclamantei, potrivit cărora aceasta nu este în culpă în lăsarea în nelucrare a pricinii, întrucât, pe de o parte, era în interesul recurentei să urmărească evoluţia dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, fiind partea al cărei recurs a fost suspendat şi pentru a cărui judecată instanţa a apreciat, la momentul suspendării, necesitatea pronunţării unei soluţii în dosarul de insolvenţă, iar, pe de altă parte, aşa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, menţiunile din registrul comerţului sunt opozabile terţilor (deci, inclusiv recurentei-reclamante) de la data efectuării lor în registrul comerţului.

În acest context, de la data înscrierii menţiunii radierii societăţii Intimate-pârâte din registrul comerţului, 20.09.2016 şi până la data verificării subzistenţei motivelor pentru care s-a dispus suspendarea judecăţii, 22 ianuarie 2018, cursul perimării nu a fost întrerupt, părţile lăsând să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.

De asemenea, nu se poate lua în discuţie suspendarea cursului perimării, în condiţiile art. 250 alin. (3) C. proc. civ.

Cum perimarea operează de drept, putând fi constatată şi din oficiu de instanţă şi este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei în judecată vreme de un an, iar, în speţă, după suspendarea dispusă în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, părţile au lăsat să treacă mai mult de un an de la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi de la data înscrierii menţiunii radierii societăţii intimate-pârâte în registrul comerţului, respectiv de la data de 20 septembrie 2016, fără să facă nici un act de procedură în vederea reluării judecăţii, Înalta Curte reţine că, în cauză, condiţiile perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., sunt îndeplinite, urmând să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 71A din 10 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23 martie 2018.

Procesat de ED