Bar Brawl Convictions Upheld: Suspended Prison Sentences for Destructive Disturbance Affirmed

Faptă săvârşită în public. Distrugere. Tulburarea ordinii şi liniştii publice

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Înţelesul unor termeni sau expresii în legea penală

Indice alfabetic: Drept penal

- faptă săvârşită în public

- distrugere

- tulburarea ordinii şi liniştii publice

C. pen., art. 184, art. 253, art. 371

Exercitarea de acte de violenţă împotriva unei persoane şi distrugerea de bunuri, prin violenţe, în public, tulburând ordinea şi liniştea publică, întruneşte atât elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere prevăzută în art. 253 alin. (1) C. pen., cât şi elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice prevăzută în art. 371 C. pen., în concurs. Săvârşirea faptei într-un local neaccesibil publicului la momentul comiterii acesteia, cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută, rezultat care s-a produs faţă de mai multe persoane prezente în local, se încadrează în dispoziţiile art. 184 lit. c) C. pen. şi, în consecinţă, fapta se consideră săvârşită în public.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 278/A din 29 octombrie 2018

Prin sentința nr. 54 din 24 mai 2017, Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori a dispus:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata A., avocat, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună închisoare, inculpata urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 4 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatei A. pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatei obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Cantinei de Ajutor Social B. sau Bibliotecii Municipale B.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 8 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatului obligaţiile de a urma un curs de calificare profesională şi de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei D. ori Consiliului Local D., societatea E.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul F. pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare şi pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă finală de 8 luni închisoare.

În baza art. 91 C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale aplicate inculpatului pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., a impus inculpatului obligaţiile de a urma un curs de calificare profesională şi de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei B. ori Consiliului Local B.

A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, dar şi nemijlocit, în cursul judecăţii, instanţa a reținut că la data de 8/9 noiembrie 2013, în jurul orei 24, inculpaţii A., C. şi F. s-au deplasat către barul Întreprinderii Individuale G.

Întrucât uşa barului era încuiată, dar în interior se aflau persoane, inculpaţii au insistat prin bătăi repetate în uşă să fie lăsaţi în interior. Deşi martorul H., barman la acea dată în locaţie, le-a explicat că este închis iar în interior are loc o petrecere privată, inculpaţii au insistat şi au pătruns în interiorul barului. Pentru a evita un conflict, martorul H. a permis inculpaţilor să rămână, aceştia aşezându-se la o masă.

Anterior, în cursul aceleiaşi seri, inculpatul F. a avut în bar o dispută verbală cu unul dintre invitaţii la petrecere, numitul I., acesta din urmă aplicându-i o lovitură cu pumnul, aşa cum au declarat atât inculpatul F. cât şi martorii oculari J., K., H., L. şi M.

În acest context, la vederea celor trei, numitul I. a manifestat (aşa cum rezultă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere) o nelinişte generată de temerea că ar putea reizbucni conflictul iniţiat anterior.

La un moment dat, inculpatul F., aflat în stare de ebrietate şi încurajat de prezenţa celorlalţi doi inculpaţi, a început să se adreseze numitului I., purtând discuţii contradictorii cu acesta, discuţii în cadrul cărora a intervenit şi inculpatul C.

După ce barmanul le-a adus celor trei inculpaţi comanda, s-a deplasat către uşă pentru a o închide cu cheia, fapt ce l-a deranjat pe numitul I., care se simţea ameninţat, având în vedere discuţiile cu cei doi inculpaţi şi atitudinea acestora.

La scurt timp, aşa cum reiese din înregistrări, inculpatul C. s-a deplasat la masa celor care participau la petrecere şi s-a adresat numitului I., după care a încercat să-l prindă de mână, fiind împiedicat de inculpata A. care l-a tras către ea. Imediat, potrivit aceloraşi înregistrări, a apărut şi inculpatul F. care s-a deplasat către I., pe care intenţiona să-l lovească cu un obiect luat de pe masă, context în care numitul I. a luat o sticlă de pe masă şi aruncat-o peste masă în scopul de a se apăra şi a opri atacul declanşat de inculpatul F. Acesta a continuat, însă, încercarea de a-l agresa fizic pe I., care a reuşit să-l pună jos pe inculpatul F.

Martorul H. a intervenit pentru aplanarea conflictului, însă inculpatul C. s-a îndreptat către I., acesta fugind pentru a se adăposti după tejgheaua barului.

Deşi martorul H. a încercat să îi oprească pe inculpaţii F. şi C. să se deplaseze către I., nu a reuşit, aceştia aruncând cu sticle luate de pe masă către I., inculpata A. alăturându-se şi ea celor doi inculpaţi şi aruncând şi ea cu o sticlă către bar, după care a apucat un scaun pe care l-a aruncat înspre I. Pentru a se apără, I. a ripostat aruncând şi el cu sticle, unele lovind şi spărgând geamurile de la uşa de acces în local.

La rândul său, inculpatul F. a luat un scaun pe care l-a ridicat cu intenţia să îl lovească pe I., însă acesta s-a apărat aruncând espressorul de cafea ce se afla pe tejghea.

Ca urmare a zgomotelor şi ţipetelor din local, o patrulă a organelor de poliţie din cadrul Biroului Poliţie Urbană a Poliţiei Municipiului B. a sosit la faţa locului, punând capăt scandalului.

Situaţia de fapt anterior expusă a rezultat din analiza coroborată a înregistrărilor de pe camerele de supraveghere din interiorul şi exteriorul Întreprinderii Individuale G. de la data incidentului cu declaraţiile martorilor oculari J., K., H., L. şi M., dar şi cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto anexate. În ceea ce priveşte declaraţiile inculpaţilor, acestea au fost parţial reţinute, doar în măsura în care s-au coroborat cu probele anterior menţionate.

Instanţa a constatat că faptele săvârşite de către inculpaţi, aşa cum au fost reţinute mai sus, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunilor de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută şi pedepsită de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul de infracţiuni.

Împotriva sentinţei nr. 54 din 24 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori au formulat apel inculpații C. şi A.

Examinând apelurile formulate de inculpaţii C. şi A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, în principal, următoarele:

Acuzațiile formulate în prezenta cauză se circumscriu infracțiunilor de distrugere și tulburare a ordinii și liniștii publice.

Potrivit art. 253 alin. (1) C. pen., distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând altuia ori împiedicarea luării măsurilor de conservare sau de salvare a unui astfel de bun, precum și înlăturarea măsurilor luate, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 371 C. pen., fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor ori prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit art. 184 C. pen., fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă:

a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană;

b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane;

c) într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;

d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante.

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 184 lit. c), fapta fiind săvârșită într-un loc neaccesibil publicului (ușa barului era încuiată), însă cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane. Fapta a fost săvârșită într-un bar în care se desfășura o petrecere privată, deci în prezența unui număr relativ larg de persoane, care de altfel au devenit martori în prezenta cauză, fiind audiate de prima instanță. În plus, din cauza zgomotelor şi ţipetelor din local, o patrulă a organelor de poliţie din cadrul Biroului Poliţie Urbană a Poliţiei Municipiului B. s-a deplasat la faţa locului, punând capăt scandalului.

Pe fondul unui conflict preexistent (din aceeași zi) și însoțit de apelanții din prezenta cauză, A. și C., inculpatul F. a reluat disputa și atitudinea agresivă împotriva numitului I. ce a escaladat în violențe, distrugeri de bunuri, coinculpații apelanți angrenându-se benevol. În urma altercației s-a produs distrugerea unor bunuri din bar, potrivit sentinţei primei instanţe, în valoare de 7.820 lei. Este de subliniat și insistența inculpaților de a pătrunde în spațiul ce la acel moment nu era accesibil, ușa barului fiind încuiată, în condițiile în care în interior se afla persoana vizată de inculpatul F., ce participa la o petrecere. În plus, acesta a revenit însoțit de prieteni pe care, chiar dacă nu i-a solicitat evident, au acționat benevol în favoarea sa și împotriva participantului la petrecerea privată, în care cei trei s-au insinuat.

Întreg probatoriul administrat în apel, la solicitarea apelanţilor inculpaţi, nu are aptitudinea de a răsturna concluzia primei instanțe în ceea ce privește existența temeiurilor angajării răspunderii penale, ci adaugă argumente soluției pronunțate. În plus, situația de fapt a fost corect evaluată și reținută în sentinţa pronunţată de instanța de fond.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie evocă înregistrările de pe camerele de supraveghere din interiorul și exteriorul Întreprinderii Individuale G. de la data incidentului, ce dovedesc, dincolo de orice dubiu, săvârșirea faptelor de către inculpații A. și C., în maniera expusă în actul de sesizare și reținută, ulterior, de către prima instanță.

În calea de atac a apelului, inculpata A. a invocat faptul că a acționat în legitimă apărare împotriva numitului I. ce a inițiat conflictul, în timp ce inculpatul C. a invocat faptul că a acționat în stare de provocare față de acțiunile aceleiași părți.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că probatoriile administrate nu au aptitudinea de a dovedi teza apărării. Instanța de apel amintește că, potrivit art. 19 C. pen., este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului. Potrivit art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., constituie circumstanță atenuantă legală săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, din evaluarea probatoriului, cu accent pe declarația inculpatei A. și înregistrările video, că inculpații sunt cei care au inițiat și amplificat conflictul, continuând cu acțiuni violente, direcționate către I.: au insistat să pătrundă în local, deși martorul H. le-a adus la cunoștință că barul este închis și în interior se desfășoară o petrecere privată; au devenit violenți în limbaj și atitudine față de numitul I., ce se afla așezat la o masă, participant fiind la petrecerea ce se desfășura la acel moment. Înregistrările de pe camerele de supraveghere dovedesc că I. nu s-a deplasat către inculpați, ci disputa verbală a fost inițiată de inculpatul C., care s-a apropiat de masa numitului I. și a fost continuată de F. cu violențe fizice îndreptate împotriva persoanei vătămate. Apelanții au intervenit benevol, de partea numitului F. și împotriva persoanei vătămate I., iar acțiunile lor au fost progresive, de la violența în limbaj ajungându-se la acțiuni violente față de persoană și bunuri, loviri și distrugere. De altfel, numitul I. nu avea motiv sau interes în reluarea unei noi altercații, în condițiile în care în cadrul conflictului anterior, din cursul aceleiaşi seri, fusese cel care îl încheiase prin aplicarea unei lovituri cu pumnul numitului F.

În acest context, instanța de control judiciar constată că inculpatul F. a generat condițiile reluării disputei, dar în situație de superioritate numerică, beneficiind și mizând pe prezența și cointeresarea coinculpaților apelanți. În contextul în care cei implicați în dispută au fost numai inculpații și I., în mod judicios, s-a stabilit că, în realitate, acesta din urmă, I., s-a aflat în legitimă apărare, încercând să înlăture atacul inculpaților.

Ca urmare, nici ipoteza provocării din partea persoanei vătămate I. nu este susținută probator; conflictul anterior dintre I. și F. era stins, iar cel ulterior a fost inițiat sau declanșat de inculpați (C. și F.).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reține că susținerile inculpatei A. conform cărora a încercat să aplaneze conflictul, deși adevărate pentru debutul confruntării, nu mai subzistă după declanșarea acesteia, când inculpata s-a angrenat personal și voluntar de partea inculpaţilor C. și F., aruncând la rândul ei cu sticle şi chiar cu un scaun către numitul I. Acțiunile inculpatei A. nu au fost generate de încercarea de a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust din partea numitului I. împotriva sa sau a coinculpaților, ci au fost îndreptate împotriva acestuia în contextul unei evidente superiorități numerice și în lipsa unei acțiuni anterioare a persoanei vătămate I., apte a genera o ripostă.

Ca urmare, în mod justificat s-a reținut că fapta nu a fost comisă în legitimă apărare sau în stare de provocare, nefiind realizate exigențele art. 19 alin. (2) sau art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în mod corect prima instanță a stabilit, în baza probatoriului administrat, situația de fapt și caracterizarea în drept a faptelor deduse judecății.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acord cu prima instanță, constată întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor de distrugere, prevăzută în art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și de tulburare a ordinii şi liniştii publice, prevăzută în art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. Probatoriile administrate în apel nu sunt apte a susține tezele apărării, în continuare fiind întrunite şi dovedite exigențele angajării răspunderii penale, faptele există, au fost săvârșite de inculpați, cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C. şi A. împotriva sentinţei nr. 54 din 24 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.