Territorial Jurisdiction for Actions Contesting Paternity Recognition Under Alternative Competence Rules

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 martie 2017 pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, secţia civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: desfacerea căsătoriei părţilor din culpa exclusivă a pârâtei, revenirea pârâtei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti cu privire la minora C., stabilirea locuinţei acesteia la mamă, stabilirea în sarcina lui, în favoarea minorei, a unei contribuţii de întreţinere în cuantum de 1/4 din salariul minim pe economie, până la majorat, mai puţin în perioada când exercită programul de vizită în timpul verii, iar pârâta să presteze întreţinerea în natură, stabilirea unui program de vizită - pe care l-a detaliat.

Totodată, a solicitat să se constate că recunoaşterea de către el a minorului D. ca fiind copilul său nu corespunde adevărului, urmând ca minorul să primească numele avut înainte de recunoaştere şi a fi efectuate cuvenitele menţiuni în sensul că nu este tatăl minorului.

Pârâta, prin întâmpinarea depusă la data de 15 iunie 2017, calificată de instanţă ca având şi caracter reconvenţional, a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa reclamantului, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, în măsura în care nu va reuşi să dovedească o cauză obiectivă pentru care să păstreze numele din căsătorie, stabilirea locuinţei minorilor la mamă şi obligarea reclamantului-pârât la plata unei pensii de întreţinere în folosul minorilor.

A mai arătat că nu este de acord cu programul de vizită propus de tată şi, dacă reclamantul nu va reveni asupra contestării recunoaşterii paternităţii minorului D., nu va fi nici ea de acord cu exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei. Totodată, a solicitat respingerea petitului având ca obiect contestare recunoaştere paternitate.

La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2017 instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect contestarea recunoaşterii paternităţii minorului D. şi formarea unui nou dosar. Având în vedere obiectul acţiunii a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât şi a minorului D., prin reprezentant legal B.

În urma măsurii luate prin încheierea de şedinţă din data de 18 octombrie 2017, pe rolul Judecătorie Piatra Neamţ a fost înregistrat dosarul nr. x/2017, având ca obiect contestare recunoaştere paternitate, pricină în care instanţa, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială în raport de prevederile art. 131, art. 1072 alin. (2) şi art. 1081 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4786 din data de 1 noiembrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Judecătoria Piatra Neamţ a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestare recunoaştere paternitate în favoarea Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, în esenţă, a reţinut că, având în vedere obiectul acţiunii, în ceea ce priveşte competenţa teritorială dispoziţiile incidente în cauză sunt cele ale art. 107 C. proc. civ. şi nu cele ale art. 113 alin. (1) C. proc. civ. care constituie o normă de protecţie a descendentului care cere stabilirea filiaţiei şi al cărui domeniul de aplicare nu include orice acţiuni privitoare la filiaţie, ci acţiunea în stabilirea filiaţiei faţă de mamă, reglementată de art. 422-423 C. civ., respectiv cea de stabilire a paternităţii din afara căsătoriei, reglementată de art. 424-427 C. civ.

Totodată, a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 126 C. proc. civ., întrucât nu se pune problema unor drepturi de care părţile pot să dispună şi nici cele ale art. 99 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere că divorţul (cu cererile accesorii) şi contestarea recunoaşterii de paternitate sunt capete principale de cerere, care nu au aceeaşi cauză şi nici cauze diferite aflate în strânsă legătură.

Reţinând că pârâta are reşedinţa în Marea Britanie, a apreciat că nu poate da eficienţă dispoziţiilor art. 108 C. proc. civ. şi, în considerarea prevederilor art. 1081 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod şi a obiectului acţiunii, a arătat că instanţele române sunt competente să soluţioneze prezenta cauză.

În acest context, a considerat că devin aplicabile dispoziţiile art. 1072 alin. (2) Cod procedură, potrivit cărora, dacă în aplicarea prevederilor alin. (1) (care dispune că atunci când instanţele române sunt competente potrivit dispoziţiilor cărţii de faţă, competenţa se determină conform regulilor din prezentul cod şi, după caz, a celor prevăzute în legi speciale), nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 1 Bucureşti la data de 21 noiembrie 2017, sub nr. x/2017.

Prin sentinţa civilă nr. 2127 din data de 4 aprilie 2018, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată de reclamantul A., a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Totodată, a arătat că potrivit art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112 din acelaşi cod mai este competentă instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei.

Având în vedere textele de lege invocate, faptul că la data sesizării instanţei ambele părţi aveau domiciliul în judeţul Neamţ, aşa cum susţin chiar ele, iar locuinţa pârâtei din Anglia este doar provizorie, instanţa a considerat că excepţia de necompetenţă teritorială a instanţei, invocată de reclamant, este întemeiată.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin demersul judiciar iniţiat reclamantul A. a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect contestaţie recunoaştere paternitate, întemeiată pe dispoziţiile art. 58 din Codul familiei, cuprins în Titlul 2 (Rudenia), Capitolul II, Secţiunea a II-a din acest cod.

Având în vedere natura juridică a acţiunii pendinte, prin care se contestă recunoaşterea paternităţii minorului D., precum şi prevederile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., conform cărora "în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente (…) instanţa domiciliului reclamantului, în cererile privitoare la stabilirea filiaţiei", rezultă că în prezenta cauză competenţa este alternativă, între instanţa de la domiciliul pârâtului şi instanţa de la domiciliul reclamantului.

Se reţin, de asemenea, şi prevederile cuprinse în art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Prin înregistrarea cererii de chemare în judecată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ, care este instanţa sa de domiciliu, reclamantul şi-a exercitat dreptul recunoscut de aceste dispoziţii procedurale şi, astfel, a învestit în mod legal Judecătoria Piatra Neamţ (din actele dosarului rezultă că reclamantul la data înregistrării cererii avea domiciliul în judeţul Neamţ).

De altfel, sub incidenţa art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. intră şi cererile denumite generic în noul C. civ. "acţiuni privind filiaţia" (art. 421-440 noul C. civ., precum şi cele din art. 443 noul C. civ.) care tind la stabilirea filiaţiei faţă de mamă sau faţă de tată, fiind plasate în aceeaşi secţiune intitulată "Stabilirea filiaţiei".

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05.06.2018.