Territorial jurisdiction conflict in labor dispute resolved by assigning case to court at claimant's headquarters

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, reclamanta AN "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret, prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2406 RON, reprezentând plată nedatorată - drepturi băneşti.

În motivarea acţiunii, s-a arătat în esenţă că angajatorul i-a achitat pârâtului drepturi salariale pe care nu le datora, fapt constatat printr-un control al Curţii de Conturi a României.

Prin sentinţa civilă nr. 1534/14.12.2017, Tribunalul Suceava; secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, reţinând că sediul reclamantei vizat de dispoziţiile art. 269 alin. (2) Codul muncii este sediul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, independent de existenţa unor subunităţi fără personalitate juridică şi chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la o subunitate.

Constatând că reclamanta AN "Apele Române" - Administraţia Bazinală de Apă Siret are sediul în Bacău, Tribunalul Suceava a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Învestit prin declinare, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a pronunţat sentinţa nr. 219/14.03.2018, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, a constatat ivit conflictul negativ, a dispus suspendarea cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Prin înscrisul depus la data de 6 februarie 2018, s-a arătat că în cauză reclamant este Administraţia Bazinală de Apă Siret prin Sistemul Hidrotehnic Independent Siret, care stă în judecată în nume propriu.

La termenul din 14 martie 2018, la solicitarea completului de judecată, atât reprezentantul convenţional al Administraţiei Bazinale de Apă Siret, cât şi reprezentantul convenţional al Sistemului Hidrotehnic Independent Siret, au arătat că reclamantul în cauză este Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.

În motivarea soluţiei sale, instanţa a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul şi că, în speţă, calitatea de reclamant o are Sistemul Hidrotehnic Independent Siret.

Cum sediul reclamantului se află în circumscripţia teritorială a Tribunalului Suceava, instanţa a apreciat că această instanţă este competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă are ca obiect un conflict de muncă, astfel cum acesta este definit în dispoziţiile art. 1 lit. n) şi p) din Legea dialogului social nr. 62/2011.

Din punct de vedere al competenţei de soluţionare a cauzei, se reţine că în materia conflictelor individuale de muncă sunt relevante prevederile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul ori, după caz, sediul sau locul de muncă reclamantul. Referirea generică la domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului implică raportarea la persoana fizică sau juridică ce pretinde această calitate în proces.

Aşadar, în reglementarea actuală, în materia litigiilor de muncă competenţa de soluţionare a unor asemenea cereri se stabileşte în funcţie de domiciliul ori, după caz, sediul reclamantului, indiferent dacă reclamant este salariatul sau angajatorul, spre deosebire de reglementarea anterioară reprezentată de Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, unde se prevedea stabilirea competenţei în raport de sediul "unităţii", aşadar al angajatorului, indiferent dacă acesta avea sau nu calitatea de reclamant.

În speţă, din dosarul Tribunalului Bacău se află un extras din O.U.G. nr. 107 din 5 septembrie 2002 privind înfiinţarea Administraţiei Naţionale "Apele Române", în care se menţionează că sediul reclamantei este în judeţul Bacău, acelaşi sediu rezultând şi din împuternicirea emisă de reclamantă, aflată din dosarul Tribunalului Bacău.

Împrejurarea că în cererea de chemare în judecată este menţionat Sistemul Hidrotehnic Independent Siret - unitate fără personalitate juridică a companiei Administraţia Naţională "Apele Române" - ca mandatar al reclamantei Administraţia Bazinală Siret - care la rându-i este o unitate cu personalitate juridică aflată în subordinea aceleiaşi companii, respectiv Administraţia Naţională "Apele Române" - nu este de natură să producă efecte juridice în ceea ce priveşte competenţa teritorială, atâta vreme cât competenţa teritorială este reglementată printr-o normă specială imperativă, iar autoritatea ce are calitatea de reclamantă este Administraţia Bazinală Siret, în reprezentarea companiei Administraţia Naţională "Apele Române", iar nu unitatea fără personalitate juridică, chiar dacă raportul juridic dedus judecăţii s-a derulat la aceasta din urmă.

Indicarea sediului procedural la adresa unităţii fără personalitate juridică, în condiţiile art. 158 C. proc. civ., vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, fără a constitui criteriu de stabilire a competenţei teritoriale.

Textele legale mai sus menţionate stabilesc o competenţă teritorială exclusivă ce nu poate fi înlăturată nici de alegerea reclamantului şi nici de dreptul comun în materie de competenţă teritorială, conform principiului specialia generalibus derogant.

Cum sediul Administraţiei Bazinale Siret se află în judeţul Bacău, iar aceasta figurează în proces în calitate de reclamantă, instanţa competentă teritorial a soluţiona pricina, în conformitate cu cele anterior prezentate, este instanţa de la sediul societăţii reclamante.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31.05.2018.