Property fence and eaves dispute appeal referred to Court of Appeal for lack of supreme court jurisdiction.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declined its material jurisdiction and referred the claimant’s appeal to the Craiova Court of Appeal, which prevails on the procedural issue. The underlying dispute was a property claim (filed 24 October 2012) seeking to compel a neighbor to rebuild a boundary fence and modify the house eaves so rainwater flows onto the neighbor’s land; the first-instance court dismissed the claim as unfounded, the tribunal rejected the appeal as groundless, and the claimant appealed. Applying the 1865 Civil Procedure Code under transitional rules (art. 24 of the new code), the Court held that under art. 3 pt. 3 and art. 299(2) C. proc. civ., the appeal lies with the court immediately superior to the tribunal that decided the appeal—here the Court of Appeal—since the supreme court has jurisdiction over appeals only against court-of-appeal decisions (art. 4 pt. 1), not tribunal decisions. The decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 299 alin. (2) C. proc. civ, art. 3 pct. 3 C. proc. civ, art. 4 alin. (1) C. proc. civ; Property fence and eaves dispute appeal referred to Court of Appeal for lack of supreme court jurisdiction: În şedinţa publică de la termenul de judecată aleatoriu stabilit la data de 31 mai 2018, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului, în raport de dispoziţiile art. 4 pct. 1, coroborate cu prevederile art. 299 alin. (2) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 24 octombrie 2012, reclamanta A. a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului B. să refacă gardul despărţitor şi să modifice streaşina casei, astfel încât apele pluviale să curgă pe terenul pârâtului.
Prin sentinţa civilă nr. 167 din data de 11 ianuarie 2017 pronunţată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B.
Prin decizia civilă nr. 2214 din data de 6 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A., hotărârea fiind pronunţată cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat recurs, depus la Tribunalul Dolj la data de 26 martie 2018.
Prin adresa emisă la data de 10 aprilie 2018, Tribunalul Dolj a înaintat recursul spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dosarul fiind înregistrat pe rolul secţiei I civile a instanţei supreme la data de 20 aprilie 2018.
În şedinţa publică de la termenul de judecată aleatoriu stabilit la data de 31 mai 2018, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei sale materiale în soluţionarea recursului, în raport de dispoziţiile art. 4 pct. 1, coroborate cu prevederile art. 299 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând excepţia, Înalta Curte reţine că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prealabil, se reţine că, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 24 octombrie 2012, şi având în vedere dispoziţiile tranzitorii ale art. 24 din noul C. proc. civ., pricinii îi sunt incidente normele C. proc. civ. de la 1865.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ.,,,Curţile de apel judecă: (...) ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţe de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.’’
Prevederile art. 4 pct. 1 din acelaşi cod stipulează că,,Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege’’, ceea ce înseamnă că instanţa supremă are competenţă de drept comun în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curţilor de apel, pentru hotărârile altor instanţe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanţa supremă.
De asemenea, dispoziţiile art. 299 alin. (2) C. proc. civ. prevăd expres că "recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel".
Cum în speţă, acţiunea introductivă a învestit în primă instanţă judecătoria, iar soluţionarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că nu este incidentă norma art. 4 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează competenţa în materia recursului a instanţei supreme, având în vedere că nu este supusă cenzurii o decizie a curţii de apel.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea prevederilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., cum reclamanta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 2214 din data de 6 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă în soluţionarea căii de atac a apelului, Înalta Curte reţine că instanţa competentă să soluţioneze cererea de recurs este instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel, respectiv Curtea de Apel Craiova, instanţă în favoarea căreia urmează a declina competenţa de soluţionare a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2214 din data de 6 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31.05.2018.