Social insurance litigation: Finality of appellate judgments barring recourse under statutory appeal-only limitation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's recourse as inadmissible, thereby rendering the Court of Appeal's decision final and upholding the dismissal of the plaintiff's claim against both defendants. The dispute concerned social insurance litigation, where the first-instance court had previously dismissed the action against one defendant for inadmissibility and the other for tardiness, while the appellate court later overruled the inadmissibility exception but dismissed the substantive claim on the merits. The decisive legal basis was that judgments rendered in social insurance matters are subject only to appeal and not to recourse under Article 155(1) of Law No. 263/2010 and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, combined with Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, which excludes appellate judgments in such cases from further judicial review.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) din C. proc. civ, art. 493 alin. (4) din C. proc. civ, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ, art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013; Social insurance litigation: Finality of appellate judgments barring recourse under statutory appeal-only limitation: The dispute concerned social insurance litigation, where the first-instance court had previously dismissed the action against one defendant for inadmissibility and the other for tardiness, while the appellate court later overruled the inadmissibility exception but dismissed the substantive claim on the merits. The decisive legal basis was that judgments rendered in social insurance matters are subject only to appeal and not to recourse under Article 155(1) of Law No. 263/2010 and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, combined with Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, which excludes appellate judgments in such cases from further judicial review.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedEstablishes that appellate decisions not subject to recourse are final, justifying the rejection of the recourse as inadmissible.
Excludes decisions rendered by appellate courts in cases where law permits only appeal from further review, forming the procedural basis for inadmissibility.
Specifies that judgments in social security matters are subject only to appeal, rendering the appealed decision not subject to recourse.
Mandates that social insurance disputes are subject only to appeal, confirming the lack of recourse for the specific dispute type.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 159/LM din data de 27 martie 2017, Tribunalul Bihor a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii faţă de pârâtul A. şi, în consecinţă, a respins acţiunea faţă de acesta ca inadmisibilă. A admis excepţia tardivităţii acţiunii, invocată de pârâta Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Bihor şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de Muncă Bihor şi a obligat reclamantul la plata către pârâtul A. a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 825/2017 din data de 7 noiembrie 2017, Curtea de Apel Oradea a admis apelul civil declarat de către reclamantul B. împotriva sentinţei nr. 159/LM din 27 martie 2017, pronunţate de către Tribunalul Bihor, secţia I civilă, pe care a anulat-o.
Prin decizia civilă nr. 1073/Ap din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, evocând fondul, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bihor. A respins cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de către reclamantul B., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bihor şi A., ca neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul B. să plătească pârâtului A. suma de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Împotriva deciziei nr. 1073/Ap din data de 19.12.2017, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul B., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 februarie 2018.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data de 15.03.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.
Prin raport s-a constatat faptul că decizia ce face obiectul recursului nu este supusă acestei căi de atac.
Completul de filtru C2, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 19.03.2018, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
Recurentul şi Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bihor au depus punct de vedere asupra raportului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de de procedură civilă, sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 şi O.U.G. nr. 95/2016, hotărârile pronunţate în cererile privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.
De asemenea, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, împotriva hotărârilor tribunalelor pronunţate în litigii de asigurări sociale, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.
Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că hotărârile pronunţate în soluţionarea litigiilor de asigurări sociale sunt supuse numai apelului la curtea de apel.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., hotărârea prin care se soluţionează apelul împotriva hotărârii primei instanţe în soluţionarea unui litigiu de asigurări sociale nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.
Astfel, decizia civilă nr. 1073/Ap din 19 decembrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, prin care a fost respins apelul îndreptat împotriva soluţiei instanţei de fond într-un litigiu de asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.
În concluzie, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 1073/Ap din 19 decembrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 1073/Ap din 19 decembrie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29.05.2018.