Law no. 10/2001 restitution claims: Exclusion of cassation appeal under transitional rules of Law no. 76/2012

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 188 din 30.03.2017 a Tribunalului Vrancea, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Focşani şi Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001, cerere prin care a solicitat repunerea în termenul de depunere a notificărilor înregistrate la Bej B. cu nr. x şi y/26.10.2016, notificări prin care a solicitat restituirea în natură a imobilelor proprietatea autorului său, situate în Focşani şi preluate abuziv de Stat în anul 1959.

Prin decizia nr. 284 din data de 27.11.2016, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 188 din 30.03.2017, pronunţate de Tribunalul Vrancea.

Împotriva deciziei nr. 284 din data de 27.11.2016, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 9 februarie 2018.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a procedat, la data de 14.03.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a constatat faptul că decizia ce face obiectul recursului nu este supusă acestei căi de atac.

Completul de filtru C2, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 19.03.2018, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 22-25, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Părţile nu au depus punct de vedere asupra raportului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În drept, Legea nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acţiune, în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a fost modificat prin art. XII din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, prevede că: "Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel " .

Reiese deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea specială nr. 10/2011, hotărârea tribunalului de soluţionare a contestaţiei împotriva deciziei sau a dispoziţiei motivate de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este supusă recursului de competenţa curţii de apel.

De asemenea, dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare, în primă instanţă, dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie 2010.

Or, în cauză hotărârea tribunalului a fost pronunţată ulterior acestei date, respectiv la 27 noiembrie 2017. Prin urmare, prezentei cauze îi sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în forma modificată de Legea nr. 202/2010.

În cauză, sunt însă incidente şi dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010, care a modificat Legea nr. 10/2001, care prevăd că: "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară."

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanţei supreme de soluţionarea acestor cauze.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012, rezultă că decizia civilă nr. 284 din 27 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În concluzie, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 284 din 27 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 284 din 27 noiembrie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29.05.2018.