Obligation to issue mandatory tariff information: Appeal dismissed as moot after issuance

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 558 din 19 noiembrie 2013, a admis acţiunea formulată de reclamanta A. SRL Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Vămilor - succesoarea Autorităţii Naţionale a Vămilor, obligând pârâta să emită Informaţiile tarifare obligatorii pentru mărfurile indicate în cererile reclamantei, înregistrate în 01 aprilie 2013, completate cu cererea înregistrată sub nr. x din 05 aprilie 2013, precum şi la plata sumei de 14.625,23 RON, cheltuieli de judecată, către reclamantă.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca succesoare în drepturile şi obligaţiile fostei Direcţii Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Cluj, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta a precizat că acţiunea introductivă de instanţă este sub incidenţa Noului C. proc. civ., arătând, în esenţă, că, la pronunţarea hotărârii, instanţa fondului a avut în vedere, în principal, prevederile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 86/2006, fără însă a lua în considerare şi faptul că autoritatea vamală română a respectat legislaţia în materie în vigoare la data depunerii cererilor în speţă, relativă la procedura soluţionării cererilor de Informaţii Tarifare Obligatorii (ITO).

În speţă, emiterea de ITO în timp ce discuţiile sunt încă în desfăşurare la Comitetul C. vamal ar periclita în mod clar aplicarea uniformă şi eficientă şi interpretarea regulilor de clasificare în cadrul uniunii vamale a UE.

Totodată, a arătat, contrar celor reţinute de prima instanţă, că activitatea comercială a reclamantei nu este împiedicată de lipsa ITO, întrucât derularea unor operaţiuni de import nu este condiţionată de deţinerea unei Informaţii Tarifare Obligatorii (ITO), deţinerea acesteia neputând conduce la reducerea cuantumului taxelor vamale plătite la importul produselor respective, iar neemiterea ITO în termenul de trei luni, care poate fi prelungit, nu creează prejudicii reclamantei.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi înlăturarea obligaţiei de a emite Informaţii Tarifare Obligatorii şi exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.

3. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. SRL Cluj-Napoca a solicitat să se constate nulitatea recursului, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat; respingerea recursului, ca lipsit de interes, iar în subsidiar respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate.

Cu privire la nulitatea recursului, a arătat că recurenta dezvoltă doar motive de netemeinicie a hotărârii, care însă nu pot fi invocate în recurs, acesta nefiind o cale devolutivă.

Cu referire la excepţia lipsei de interes, a susţinut că la data de 10.01.2014 i-au fost comunicate ITO nr. RO 2014/x şi ITO nr. RO 2014/x, iar la data de 21.02.2014 i-au fost comunicate celelalte 4 ITO-uri solicitate, respectiv: ITO nr. RO 2014/x, ITO nr. RO 2014/x, ITO nr. RO 2014/x şi ITO nr. RO 2014/x, astfel că recurentul nu mai justifică un interes în soluţionarea prezentului recurs, conform art. 33 din C. proc. civ., republicat.

În fine, a arătat că în recurs deşi sunt invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu se prezintă normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greşit de către prima instanţă, ci sunt reluate toate considerentele din întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe, pe care le apreciază ca fiind nefondate.

Cât priveşte cheltuielile de judecată, intimata a susţinut că recurenta se află în culpă procesuală, în plus aceasta nu a formulat critici cu privire la respectivul capăt de cerere, solicitând exonerarea de la plată pe considerentul că, în opinia sa, nu se află în culpă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea pârâtei să-i soluţioneze cererile sale, din 01 aprilie 2013 înregistrate în 01 aprilie 2013, completate cu cererea înregistrată la pârâtă cu nr. x din 05 aprilie 2013, în sensul emiterii Informaţiilor tarifare obligatorii pentru mărfurile indicate în cereri.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a obligat autoritatea publică pârâtă să emită Informaţiile tarifare obligatorii pentru mărfurile indicate în cererile reclamantei, precum şi la cheltuieli de judecată.

În speţă, din înscrisurile depuse la dosar, se reţine că recurenta-pârâtă s-a conformat dispoziţiilor primei instanţe, în sensul că Informaţiile tarifare obligatorii, pentru mărfurile indicate în cererile reclamantei înregistrate din 01 aprilie 2013, completate cu cererea înregistrată sub nr. x din 05 aprilie 2013, care formează obiectul cauzei, au fost comunicate intimatei la data 10.01.2014, respectiv 21.02.2014, astfel cum aceasta susţine în apărările formulate.

Cum în cauză au fost emise Informaţiile tarifare obligatorii pentru mărfurile indicate în cererile intimatei-reclamante, acestea fiindu-i şi comunicate, potrivit înscrisurilor aflate la dosar, se constată că hotărârea recurată a fost executată în totalitate, aşa încât ar fi de prisos cercetarea motivelor de recurs formulate de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 577 din 27 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.

Procesat de ED