Mayor’s incompatibility annulled: regional utility mandate outside strict local-interest ban

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 30.12.2013 sub nr. de dosar x/35/CA/2013, reclamantul A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate să dispună anularea raportului de evaluare nr. 58783/G/II/11.12.2013 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 132/CA/2014-PI din data de 20 iunie 2014 s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, reclamantul A. a formulat recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susţinut, în esenţă, că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii, încălcând în acelaşi timp şi regulile de procedură, nepermiţând realizarea unei apărări în cauză.

Cu privire la încălcarea dreptului la apărare, a arătat că apărătorul său a depus o cerere în probaţiune, însă prima instanţă a respins această cerere.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, recurentul a apreciat că prima instanţă a interpretat în mod eronat noţiunea de societate de interes regional, precizând că, în realitate, SC B. Satu Mare SA este o societate de interes zonal, aşa cum este precizat în Actul constitutiv al societăţii, astfel că interpretarea folosită de instanţă contravine prevederilor art. 10 din C. civ.

În acest sens, a invocat poziţia oficială a Comisiei Europene, ce este în concordanţă cu prevederile Legii nr. 215/2001, şi Recomandarea nr. 10/200 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.

Recurentul a mai arătat că reprezentarea unităţii administrativ teritoriale s-a realizat cu titlu gratuit, iar potrivit prevederilor Legii administraţiei publice locale este obligat să se ocupe de problemele comunei C. referitoare la serviciile şi utilităţile publice.

Or, furnizarea apei şi canalizarea reprezintă un obiectiv de interes local, iar datorită faptului că această activitate nu putea fi finanţată de comuna respectivă s-a procedat la predarea acestui serviciu public către SC B. Satu Mare S.A, persoană juridică în cadrul căreia sunt reprezentate toate comunele şi oraşele din judeţul Satu Mare.

Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 15 septembrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 9 noiembrie 2015, completul filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul formulat de reclamantul A., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a recursului.

Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Cu privire la primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în cadrul căruia recurentul a susţinut că i s-a încălcat dreptul la apărare, instanţa de control judiciar apreciază că nu poate fi primit, având în vedere că instanţa de fond a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar de către părţi rezultă participarea reclamantului la adunările generale ale acţionarilor la această societate.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în cadrul căruia recurentul a susţinut că prima instanţă a aplicat şi interpretat greşit prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, instanţa de control judiciar reţine că este fondat, pentru motivele arătate în continuare.

Din actele dosarului rezultă că recurentul, primar al comunei D., judeţul Satu Mare, a deţinut, în perioada supusă verificării de către autoritatea intimată, şi calitatea/funcţia de reprezentant al acestei unităţi administrativ - teritoriale în Adunarea Generală a Acţionarilor a SC B. Satu Mare SA.

Potrivit art. 87 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 "Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu: [...]

f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor de interes local reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi de interes naţional reglementată de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare."

Potrivit actului constitutiv, SC B. Satu Mare SA a dobândit statutul de operator regional, în înţelesul dat acestei noţiuni de Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilităţi publice, fiind înfiinţată în baza hotărârilor adoptate de autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale asociate ca societate cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice pe raza de competenţă a acţionarilor.

Legea nr. 215/2001 reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea administraţiei publice locale, prevăzând la art. 11 că două sau mai multe unităţi administrativ teritoriale au dreptul, în limitele competenţelor autorităţilor lor deliberative şi executive, de a coopera şi a se asocia în condiţiile legii, formând asociaţii de dezvoltare intercomunitară, constituite în scopul realizării în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori al furnizării în comun a unor servicii publice.

Legea nr. 51/2006 cuprinde cadrul juridic şi instituţional al înfiinţării, organizării şi funcţionării serviciilor comunitare de utilităţi publice, definind şi noţiunile "asociaţie de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice" şi respectiv "operator regional".

În înţelesul acestei legi, asociaţia de dezvoltare intercomunitară are ca obiect înfiinţarea, organizarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi gestionarea în comun a unităţilor administrativ-teritoriale membre, precum şi realizarea în comun a unor proiecte de investiţii publice de interes zonal ori regional, destinate înfiinţării, modernizării şi/sau dezvoltării, după caz, a sistemelor de utilităţi publice.

Acelaşi act normativ defineşte termenul de "operator regional" ca fiind operatorul societate reglementată de Legea nr. 31/1990, cu capital social integral al unora sau al tuturor unităţilor administrativ-teritoriale membre ale unei asociaţii de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate serviciile de utilităţi publice, care asigură furnizarea/prestarea acestora pe raza de competenţă a unităţilor administrativ-teritoriale asociate, administrarea, funcţionarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora, precum şi implementarea programelor de investiţii publice de interes zonal sau regional, destinate înfiinţării, modernizării şi/sau, după caz, dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente acestor servicii realizate în comun în cadrul asociaţiei.

Conform cadrului legislativ actual, reprezentat de Legea nr. 51/2006, SC B. Satu Mare SA, ca operator regional, activează într-un teritoriu ce excede interesului local al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale ce are calitatea de acţionar, neputându-se pune semnul egalităţii între un operator subordonat autorităţii administraţiei publice locale şi operatorii regionali, aflaţi sub coordonarea unei asociaţii de dezvoltare intracomunitară.

Prin urmare, dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 reglementează starea de incompatibilitate între funcţia de primar şi calitatea de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunarea generală a unei societăţi de interes local, nu în privinţa unui operator regional de utilităţi publice, cum este cazul în speţă.

Judecătorul fondului a reţinut că organizarea administrativ-teritorială a României nu are ca şi unitate administrativ-teritorială regiunea, însuşindu-şi punctul de vedere al pârâtei că termenul "local" include orice entitate care nu este reprezentativă la nivel naţional.

Or, în condiţiile în care teritorialitatea societăţii SC B. SA Satu Mare face ca mandatul primarului, ca reprezentant al unei localităţi, să depăşească sfera interesului local şi să se subordoneze interesului regional, nu sunt aplicabile dispoziţiile textului de lege sus-menţionat, care sunt de strictă interpretare şi nu prevăd starea de incompatibilitate pentru calitatea de reprezentant într-o societate comercială de interes regional.

În plus, mandatul primarului în cadrul adunării generale a asociaţiei depăşeşte interesul local şi se subordonează unui interes regional, nefiind îndeplinită premisa ca persoana ce exercită funcţia să aibă un interes personal ce ar putea influenţa îndeplinirea cu imparţialitate şi obiectivitate a atribuţiilor sale legale.

Aşa fiind, se constată că prevederile art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 nu sunt aplicabile în cauza dedusă judecăţii, iar situaţia în care s-a aflat recurentul-reclamant nu reprezintă incompatibilitatea la care se referă aceste dispoziţii legale.

În acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în materie, exemplificată prin Deciziile nr. 163/2015, nr. 163/2015, nr. 431/2015, nr. 432/2015, nr. 473/2015, nr. 1908/2015, nr. 1339/2015, nr. 1410/2015, nr. 1970/2015, nr. 2147/2015, nr. 2180/2015, nr. 2181/2015, nr. 2183/2015 şi nr. 3017/2015.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată, cu consecinţa admiterii acţiunii şi anulării raportului de evaluare contestat.

În temeiul art. 126 alin. (3) din Constituţia României, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are atribuţia de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale.

Aşa fiind, faţă de practica anterioară a instanţelor judecătoreşti, o altă soluţie decât cea de admitere a acţiunii ar echivala cu acceptarea unor divergenţe de jurisprudenţă (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la care în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că existenţa unor divergenţe de jurisprudenţă în cadrul autorităţilor judiciare ale ţării, este în sine contrară principiului securităţii juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenţiei şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.

Prin urmare, menţinerea aceloraşi soluţii în cauze similare este de natură a asigura o interpretare şi aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariţia unor divergenţe jurisprudenţiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică (mutatis mutandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr. 48553/99, §96; Păduraru împotriva României, nr. 63252/00, §98; Beian împotriva României, nr. 30658/05, §37-39);

Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 20 alin. (2) şi art. 21 din Constituţia României precum şi prevederile art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, potrivit cărora legea trebuie să aibă dubla calitate de accesibilitate şi previzibilitate.

De aceea, atunci când textul unei legi nu este clar sau este susceptibil de interpretări diferite se impune ca previzibilitatea acesteia să fie asigurată de practica judiciară care să-i asigure justiţiabilului posibilitatea de a-şi regla conduita.

Potrivit jurisprudenţei Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, revine jurisdicţiilor rolul de a clarifica sensul şi limitele de aplicare a legii, pentru eliminarea disfuncţionalităţilor, rolul unei jurisdicţii supreme fiind tocmai acela de a găsi mecanisme eficiente pentru a elimina divergenţele de jurisprudenţă.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 132/CA-P.I. din 20 iunie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi admite acţiunea formulată de reclamantul A.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/11.12.2013 întocmit de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV