Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 316/2016 AI generated

Eligibility of fisheries funding after alienation of vessels and res judicata effect of prior decision

Case Number Decizia nr. 316/2016
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court dismissed the appellant’s appeal, thereby upholding the first-instance judgment that rejected the company's action against the Ministry of Agriculture and Rural Development. The dispute centered on the company's challenge to an administrative notice denying its eligibility for non-reimbursable community funding under the Operational Fisheries Program, specifically arguing that the authority had failed to legally issue a formal decision on its complaint and that the underlying eligibility verification list was invalid due to a procedural refusal to resolve the complaint. The court ruled that the appellant had already effectively challenged the substance of the denial in a previous proceeding, where a prior definitive decision established as a matter of law that the company no longer owned two of the three fishing vessels for which it sought funding at the relevant time, rendering the funding request ineligible. Consequently, the court held that the disputed administrative response constituted a valid resolution of the complaint and that the binding effect of the prior judgment (*res judicata*) precluded re-litigation of the same issue, finding no violation of procedural rights or material law.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, art. 493 din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Eligibility of fisheries funding after alienation of vessels and res judicata effect of prior decision: The dispute centered on the company's challenge to an administrative notice denying its eligibility for non-reimbursable community funding under the Operational Fisheries Program, specifically arguing that the authority had failed to legally issue a formal decision on its complaint and that the underlying eligibility verification list was invalid due to a procedural refusal to resolve the complaint. The court ruled that the appellant had already effectively challenged the substance of the denial in a previous proceeding, where a prior definitive decision established as a matter of law that the company no longer owned two of the three fishing vessels for which it sought funding at the relevant time, rendering the funding request ineligible. Consequently, the court held that the disputed administrative response constituted a valid resolution of the complaint and that the binding effect of the prior judgment (*res judicata*) precluded re-litigation of the same issue, finding no violation of procedural rights or material law.

Keywords

AI generated
res judicata challenge of administrative decisions matter in dispute violation of procedural rights proceeds right to development

Cited Legislation

AI generated
art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ
- art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.
art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ
- art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
art. 2 din Legea nr. 554/2004
5766/30.11.2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un caz considerat similar, prin care s-a reţinut conturarea excesului de putere, în accepţiunea art. 2 din Legea nr.
art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004
În acest sens, susţine recurenta-reclamantă că a fost făcută o greşită aplicare a prevederilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, fiind incident motivul de recurs reglementat de art.
art. 493 din C. proc. civ
Prin încheierea de şedinţă din 8.12.2015, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.
art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ
Invocarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ
Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în discuţie este pretinsa încălcare a prevederilor art.
art. 20 din Legea nr. 554/2004
Basis for maintaining the first-instance judgment as legal and well-founded in the dispositive.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 20 din Legea nr. 554/2004

Basis for maintaining the first-instance judgment as legal and well-founded in the dispositive.

art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 8 din C. proc. civ.

Procedural basis for dismissing the appeal as unfounded in the dispositive.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Deliberând asupra prezentului recurs,

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.07.2013, sub nr. x/2/2013, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Direcţia Generală de Pescuit - Autoritatea de Management POP: obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să soluţioneze contestaţia nr. 20/242943/20.11.2012 prin raportare la toate motivele de nelegalitate indicate în cadrul acesteia, precum şi anularea adresei nr. 245859/15.02.2013; în subsidiar, în măsura în care se va considera că adresa nr. 245859/15.02.2013 reprezintă decizie de soluţionare a contestaţiei, anularea acesteia şi, în consecinţă, admiterea contestaţiei nr. nr. 20/242943/20.11.2012, anularea Listei de verificare a criteriilor de eligibilitate nr. 706/07.12.2011 şi a documentelor subsecvente acesteia, declararea ca eligibilă a cererii de finanţare nr. RO1113080901140044 şi obligarea pârâtului la continuarea procedurii legale, prin încheierea contractului de finanţare, procedură prevăzută de lege ca urmare a aprobării conformităţii şi eligibilităţii Cererii de Finanţare încă din anul 2009.

A mai solicitat reclamanta şi obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 3371 din 04 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile autorităţii de lucru judecat şi a inadmisibilităţii invocate de pârât, iar pe fond a respins acţiunea promovată de reclamanta SC A. SRL ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că excepţia autorităţii de lucru judecat nu este întemeiată, nefiind întrunită identitatea de părţi, obiect şi cauză între prezentul dosar şi Dosarul nr. x/44/2011, deşi finalitatea demersurilor judiciare este în esenţă aceeaşi, considerent pentru care, la pronunţarea pe fond a cauzei, se va reţine doar puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în Dosarul nr. x/44/2011.

În privinţa excepţiei inadmisibilităţii, instanţa a constatat că argumentele invocate în susţinerea excepţiei reprezintă apărări de fond, în justificarea soluţiei de respingere ca neîntemeiată a pretenţiei reclamantei de a obţine reanalizarea dosarului său administrativ.

Pe fondul cauzei, instanţa a apreciat că acţiunea este neîntemeiată, pentru două motive, şi anume: problema de drept a mai fost dezlegată prin hotărârea Înaltei Curţi care se bucură de putere de lucru judecat; reclamanta nu a contestat Notificarea nr. 803/12.12.2011 cu privire la neeligibilitatea cererii de finanţare.

Astfel, în primul rând, prima instanţă a apreciat că este neîntemeiată susţinerea reclamantei în sensul că pârâtul nu ar fi soluţionat contestaţia nr. 20/20.11.2012, astfel că s-ar impune obligarea acestuia la soluţionarea contestaţiei prin raportare la toate motivele de nelegalitate indicate în cuprinsul contestaţiei.

Astfel, adresa nr. 245859/15.02.2013 constituie răspunsul la respectiva petiţie.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei formulată în subsidiar, de anulare a Listei de verificare a criteriilor de eligibilitate nr. 706/07.12.2011 şi, în consecinţă, a documentelor subsecvente, instanţa de fond a constatat că finalitatea demersului judiciar al reclamantei din prezentul dosar este aceeaşi cu cea a Dosarului nr. x/44/2011, în care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la emiterea ordinului de finanţare aferent cererii de finanţare formulate la 13.08.2009 şi, ca atare, a reţinut puterea de lucru judecat a hotărârii care a dezlegat aceeaşi problemă de drept.

Instanţa a arătat că, atât cu privire la problema de drept dedusă judecăţii, cât şi cu privire la criticile aduse de reclamantă Listei de verificare a criteriilor de eligibilitate nr. 706/07.12.2011, a avut în vedere conţinutul acestui act şi considerentele expuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 4417/30.10.2012.

Astfel, în ambele acte, se dispune că cererea de finanţare este neeligibilă deoarece solicitantul nu mai este proprietarul a două dintre cele trei nave care fac obiectul cererii de finanţare, respectiv D. şi E., care au fost vândute către SC B. SRL prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 194/24.08.2009, pentru dezmembrare ca fier vechi. Cele două nave au fost radiate conform Certificatelor de radiere nr. 10485/03.12.2009 şi nr. 10486/03.12.2009 şi retrase din Registrul comunitar al navelor de pescuit la data de 19.07.2010.

Referitor la susţinerea reclamantei în sensul că finanţarea ar fi fost deja admisă/aprobată în urma îndeplinirii criteriilor de eligibilitate şi a declarării ca eligibil a proiectului, astfel că nu se mai putea proceda la reverificarea criteriilor de eligibilitate, aceasta a fost apreciată ca neîntemeiată, faţă de statuările Înaltei Curţi prin Decizia nr. 4417/30.10.2012.

Astfel, s-a arătat - în litigiul tranşat prin decizie - faptul că instanţa de fond în mod greşit a apreciat (prin sentinţa Curţii de Apel Galaţi fusese admisă acţiunea reclamantei în primă instanţă) că intimatul pârât MADR - DGPAM - Programul Operaţional de Pescuit nu a emis ordinul de finanţare nerambursabilă pentru cererea de finanţare nr. RO 111308090114044 din motive subiective, ignorând faptul că la data formulării acţiunii şi respectiv a pronunţării sentinţei, cererea de finanţare mai sus indicată se afla în etapa verificării criteriilor de eligibilitate, împrejurare necontestată de reclamantă.

În aceste condiţii, în mod greşit s-a apreciat de instanţa de primă jurisdicţie că reclamanta SC A. SRL a fost prejudiciată prin retragerea navelor (2 din cele 3 aflate în proprietatea sa) din activitatea comercială şi ulterior dezmembrarea lor.

S-a reţinut de asemenea că la data de 24.08.2009, la numai 11 zile după depunerea cererii de finanţare, reclamanta înstrăinează două dintre cele trei nave deţinute în proprietate, astfel că la acea dată nu mai era proprietara a două dintre cele trei nave pentru care solicitase finanţarea comunitară nerambursabilă, iar decizia de a le vinde i-a aparţinut în exclusivitate acesteia.

Or, adaugă instanţa supremă, potrivit normelor legale în vigoare, sprijinul financiar nerambursabil pentru încetarea permanentă a activităţii de pescuit, se acordă după ce cererea de finanţare este declarată conformă şi eligibilă, se semnează o decizie de finanţare şi un ordin de finanţare de către Autoritatea de Management pentru POP şi la final după parcurgerea acestor etape, când se solicită plata primei se efectuează dezmembrarea sau se face dovada reafectării navei.

Aşa fiind, a conchis instanţa de recurs că în mod nelegal instanţa de fond a admis acţiunea reclamantei cu consecinţa obligării pârâtului să emită ordinul de finanţare nr. RO 111308090114044, având ca obiect proiect finanţare pentru încetarea permanentă a activităţii de pescuit a navelor D., E. şi F.

În raport de aceste considerente, sunt neîntemeiate, atât cererea reclamantei de declarare ca eligibilă a cererii de finanţare, cât şi criticile aduse Listei de verificare a criteriilor de eligibilitate nr. 706/07.12.2011, reclamanta repunând în discuţie aspecte soluţionate prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Totodată, întrucât împrejurările de fapt şi de drept avute în vedere de instanţa supremă la pronunţarea Deciziei nr. 4417/2012 nu s-au schimbat, nu există niciun considerent pentru a fi pronunţată la acest moment o soluţie diferită.

Deloc lipsit de importanţă este faptul că aceeaşi argumentaţie, în soluţia de respingere a pretenţiilor reclamantei, este expusă de instituţia pârâtă în Notificarea nr. 803/12.12.2011 cu privire la neeligibilitatea cererii de finanţare.

Acesta constituie un al doilea motiv pentru respingerea ca neîntemeiată a acţiunii reclamantei, respectiv împrejurarea că aceasta nu a contestat în instanţă răspunsul pârâtului în soluţionarea contestaţiei nr. 10/09.01.2012 formulată împotriva acestei notificări.

Iar aceasta, în condiţiile în care din actele dosarului rezultă că Lista de verificare a criteriilor de eligibilitate nr. 706/07.12.2011 constituie parte a documentaţiei ce a stat la baza emiterii Notificării nr. 803/12.12.2011.

În plus, instanţa de fond a considerat că este vădit neîntemeiată contestaţia reclamantei şi pentru că, formal, aceasta contestă Lista de verificare a criteriilor de eligibilitate, dar finalitatea reală, declarată, a demersului judiciar este obţinerea reanalizării pe fond a dosarului administrativ.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, însuşit de lichidator judiciar C.I.I. "C.", conform precizării de la dosar recurs, invocând următoarele motive de casare:

- art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. - hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

- art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În cererea de recurs, s-a prezentat, cu prioritate, situaţia de fapt, arătându-se că, prin adresa nr. 212699/06.09.2010, în mod vădit neîntemeiat, nelegal şi abuziv, Direcţia Generală de Pescuit - AMPOP, în calitate de autoritate de management, a comunicat că solicitările de finanţare au fost stopate în etapa de verificare a conformităţii şi eligibilităţii, în condiţiile în care aplicaţia recurentei-reclamante fusese deja declarată conformă şi eligibilă în data de 24.08.2009.

A precizat recurenta-reclamantă că legislaţia privind implementarea Programului operaţional pentru Pescuit 2007 - 2013 a suportat o singură modificare, constând în schimbarea instituţiei desemnate ca autoritate de management, nefiind modificat cadrul legislativ care reglementează cerinţele, obligaţiile şi procedura de verificare a proiectelor depuse.

De altfel, în cadrul Notei nr. 206196/02.12.2010 privind verificările efectuate asupra modului de implementare a Programului Operaţional de Pescuit - FEP, Corpul de Control al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale reţine în mod întemeiat că acţiunile Autorităţii de Management sunt lipsite de fundament, lipsite de consecvenţă şi nu respectă drepturile legale ale reclamantei, fiind în culpă cu privire la modul în care a înţeles să aplice Regulamentul privind Fondul European pentru Pescuit.

Prin Nota nr. 295022/14.06.2011, în urma unei noi verificări, Corpul de Control a constatat din nou faptul că funcţionarii publici din conducerea AMPOP nu au îndeplinit sarcinile de serviciu sau le-au îndeplinit în mod defectuos şi prin aceasta s-a cauzat o pagubă sau o vătămare a drepturilor legitime ale petentei.

A mai susţinut recurenta-reclamantă că, având în vedere cele reţinute prin Nota Corpului de control nr. 295022/14.06.2011, precum şi prin Sentinţa nr. 300/11.10.2011, pronunţată în Dosarul nr. x/44/2011, prin care Curtea de Apel Galaţi a obligat pârâtul MADR - Direcţia Generală de Pescuit - AMPOP la emiterea ordinului de finanţare şi la plata dobânzii legale de la data introducerii acţiunii, a comunicat autorităţii pârâte adresa nr. 215101/30.11.2011.

Deşi se aflau practic într-un conflict de interese, funcţionarii AMPOP au emis Lista CVES nr. 706/07.12.2011, ce face obiectul contestaţiei în prezenta cauză, proiectul reclamantei transformându-se în mod nelegal, din eligibil, în neeligibil.

A subliniat recurenta-reclamantă şi faptul că noua Listă de verificare/evaluare nu i-a fost comunicată pentru a o putea contesta şi a invocat Decizia nr. 5766/30.11.2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un caz considerat similar, prin care s-a reţinut conturarea excesului de putere, în accepţiunea art. 2 din Legea nr. 554/2004, în situaţia unei măsuri generale prin care tuturor solicitanţilor de finanţare li s-a cerut să îşi retragă dosarele, să refacă documentaţia şi să o redepună la noua autoritate de management, fără o minimă analiză şi fără a ţine seama în concret de conţinutul fiecărui dosar şi de etapele parcurse în procedura de evaluare.

Recurenta-reclamantă a apreciat că Notificarea nr. 803/12.12.2011 cu privire la neeligibilitatea cererii de finanţare nu echivalează cu o revocare a deciziei de eligibilitate adoptată de Autoritatea de Management la data de 18.08.2009, prin urmare nu produce efecte juridice.

A arătat, de asemenea, că abia în cadrul Dosarului nr. x/44/2011 i s-a comunicat Lista de verificare a criteriilor de eligibilitate împotriva căreia a formulat contestaţia nr. 20/242943/20.11.2012.

Prin adresa nr. 245859/15.02.2013, pârâtul MADR - DGP - AMPOP i-a comunicat că motivele invocate au fost deja analizate în cadrul contestaţiei formulate împotriva notificării nr. 803/12.12.2011, care a fost respinsă.

Recurenta-reclamantă a formulat plângere prealabilă la 19.03.2013, solicitând emiterea unei decizii de soluţionare a contestaţiei nr. 20/242943/20.11.2012 prin raportare la toate motivele de nelegalitate indicate şi anularea adresei nr. 245859/15.02.2013, iar în subsidiar, în măsura în care această din urmă adresă reprezintă decizie de soluţionare a contestaţiei, să se dispună revocarea acesteia şi, pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei, anularea Listei de verificare a criteriilor de eligibilitate, declararea ca eligibilă a cererii de finanţare nr. RO1113080901140044 şi emiterea ordinului de finanţare.

Prin adresa nr. 246606/246377/25.03.2013, MADR - DGP - AMPOP a comunicat recurentei-reclamante că motivele invocate au fost deja analizate în cadrul contestaţiei formulate împotriva notificării nr. 803/12.12.2011, care a fost respinsă.

Apreciază recurenta-reclamantă că Autoritatea de Management refuză în realitate să soluţioneze contestaţia nr. 20/242943/20.11.2012, motiv pentru care, a formulat şi cererea nr. 15607/19.03.2013 înregistrată la DGP - AMPOP sub nr. 246670/21.03.2013 şi la MADR sub nr. 42704/19.03.2013, solicitând emiterea unei decizii prin care să se declare eligibilă cererea de finanţare nr. RO1113080901140044 şi să se procedeze la încheierea contractului de finanţare, în sensul art. 2 alin. (2) lit. c). din H.G. nr. 442/2009, între AMPOP şi beneficiara SC A. SRL.

La această cerere, MADR - DGP - AMPOP a transmis adresa 246670/05.04.2013, arătând că s-a răspuns deja problemelor sesizate, anexându-se în acest sens adresa nr. 246606/246377/25.03.2013.

În dezvoltarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta reclamantă a criticat motivarea instanţei de fond în sensul că problema de drept a mai fost dezlegată printr-o hotărâre a Înaltei Curţi care se bucură de putere de lucru judecat, arătând că a fost încălcat principiul contradictorialităţii şi al asigurării dreptului la apărare, aspectul nefiind pus în discuţia părţilor.

De asemenea, instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că, prin adresa nr. 15440/11.03.2013, recurenta-reclamantă a arătat cu claritate faptul că cele două contestaţii priveau documente distincte, respectiv contestaţia deja soluţionată privea Notificarea nr. 803/12.12.2011, în timp ce prezenta contestaţie priveşte Lista de verificare a criteriilor de eligibilitate CVES 706/07.12.2011, astfel că, în mod neîntemeiat, s-a apreciat că adresa 245859/15.02.2013 reprezintă un răspuns la contestaţie.

Totodată, instanţa în mod neîntemeiat nu a luat în considerare faptul că adresa nr. 246670/05.04.2013, nu numai că nu constituie un răspuns, ci reprezintă un refuz evident şi nejustificat al autorităţii de a soluţiona contestaţia nr. 20/242943/20.11.2012.

În acest sens, susţine recurenta-reclamantă că a fost făcută o greşită aplicare a prevederilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, fiind incident motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Chiar dacă s-ar aprecia şi de către instanţa de recurs că adresa nr. 245859/15.02.2013 reprezintă decizie de soluţionare a contestaţiei nr. 20/242943/20.11.2012, urmează să se constate că această adresă este nelegală, neîndeplinind condiţiile de formă şi fond prevăzute de lege întrucât nu se precizează temeiul de drept al acesteia, nu este redat contextul în care s-a analizat contestaţia şi pretinsele încălcări reţinute în sarcina reclamantei şi nu se prevede termenul în care se poate formula contestaţie împotriva soluţiei şi instanţa sau instituţia competentă.

Recurenta-reclamantă a mai precizat că s-a tergiversat nejustificat soluţionarea contestaţiei, fiind astfel încălcat dreptul său de a i se analiza şi rezolva contestaţia în termenul legal şi de a putea uza de căile de atac prevăzute de lege, în eventualitatea unei soluţii nefavorabile.

A solicitat admiterea recursului său şi modificarea în parte a sentinţei recurate, în sensul admiterii acţiunii şi, în consecinţă:

- în principal, obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de soluţionare a contestaţiei nr. 20/242943/20.11.2012 prin raportare la toate motivele de nelegalitate indicate în cadrul acesteia, precum şi anularea adresei nr. 245859/15.02.2013;

- în subsidiar, în măsura în care adresa mai sus menţionată este considerată decizie de soluţionare a contestaţiei, anularea adresei, admiterea contestaţiei, anularea Listei de verificare a criteriilor de eligibilitate nr. 706/07.12.2011 şi a documentelor subsecvente acesteia, declararea ca eligibilă a cererii de finanţare nr. RO1113080901140044 şi obligarea pârâtului la continuarea procedurii legale prin încheierea contractului de finanţare;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

II. Procedura în faţa instanţei de recurs

Intimatul-pârât MADR - DGP - AMPOP a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

La 10.02.2016, recurenta-reclamantă a depus, prin Serviciul Registratură, concluzii scrise în susţinerea recursului.

Prin încheierea de şedinţă din 8.12.2015, pronunţată în condiţiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Invocarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitor la încălcarea de către instanţa de fond a regulilor de procedură, respectiv prin încălcarea principiului contradictorialităţii şi, implicit, a dreptului la apărare este nejustificată.

Astfel, excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la emiterea ordinului de finanţare prin raportare la Decizia nr. 4417/30.10.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/44/2011 a fost invocată prin întâmpinarea pârâtului, care a fost legal comunicată reclamantei, aceasta formulând răspuns la întâmpinare şi pe aspectul excepţiei autorităţii de lucru judecat.

În plus, excepţia a fost pusă în discuţia părţilor în şedinţa publică din 07.10.2013, ambele părţi punând concluzii prin reprezentanţi.

Faptul că, prin considerentele sentinţei, instanţa de fond nu a reţinut ca fiind întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat ca atare, dar a ţinut seama de aspectele reţinute cu putere de lucru judecat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu este de natură să conducă la concluzia încălcării principiului contradictorialităţii, întrucât părţile au avut posibilitatea să se refere la toate laturile autorităţii de lucru judecat, deci inclusiv la efectul pozitiv al puterii lucrului judecat pe care îl implică această excepţie.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în discuţie este pretinsa încălcare a prevederilor art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar în subsidiar ale H.G. nr. 442/2009.

Din actele dosarului, Înalta Curte reţine că, urmare a verificării condiţiilor de eligibilitate a cererilor de finanţare, autoritatea pârâtă a întocmit Lista de verificare nr. 706/07.12.2011, în care cererea de finanţare formulată de recurenta-reclamantă în anul 2009 a fost constatată neeligibilă, în baza acestei liste emiţându-se notificarea nr. 803/12.12.2011, prin care s-a comunicat acesteia rezultatul cuprins în Lista de verificare.

Notificarea a fost contestată de către recurentă (cerere nr. 10/238088/11.01.2012), contestaţia fiind respinsă astfel cum rezultă din adresa nr. 238443/06.02.2012.

Cu toate acestea, recurenta reclamantă a formulat o nouă contestaţie distinctă împotriva Listei de verificare nr. 706/07.12.2011 (cererea nr. 20/242943/20.11.2012).

La această din urmă cerere, autoritatea pârâtă a răspuns cu adresa nr. 245859/15.02.2013, cu menţiunea că au fost deja analizate motivele invocate în noua contestaţie, în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva notificării prin care i se comunicase rezultatul cuprins în Lista de verificare.

Faptul că recurenta-reclamantă nu este mulţumită de conţinutul răspunsului primit la cererea nr. 20/242943/20.11.2012 nu poate conduce la concluzia că această din urmă cerere nu ar fi fost soluţionată şi, cu atât mai puţin, că ar face dovada refuzului nejustificat de soluţionare a contestaţiei.

Un răspuns, chiar incomplet ori nejustificat constituie o formă de soluţionare a contestaţiei care, în măsura în care ar prejudicia drepturile unei persoane, poate fi, la rândul său, contestată în condiţiile legii.

În speţă, potrivit reglementării procedurii de verificare a conformităţii şi eligibilităţii cererilor de finanţare instituită în baza Regulamentului CE nr. 1198/2006 privind Fondul European pentru Pescuit, este supusă contestaţiei notificarea privind soluţionarea cererii, iar nu lista rezultatelor evaluării.

Prin urmare, nu sunt justificate nici criticile recurentei-reclamante privind neîndeplinirea unor condiţii de formă şi fond în cazul adresei nr. 245859/15.02.2013.

Nici dreptul recurentei de a uza de căile de atac prevăzute de lege nu a fost încălcat, ea exercitând, atât dreptul la contestaţie împotriva Notificării nr. 803/12.12.2011 (din actele cauzei nerezultând dacă soluţia dată acestei contestaţii a fost atacată în instanţa de contencios administrativ), cât şi o acţiune în justiţie pentru realizarea dreptului pretins prin obligarea pârâtului la emiterea ordinului de finanţare (Dosar nr. x/44/2011).

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe de a respinge acţiunea având ca obiect anularea adresei nr. 245859/15.02.2013 şi obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de soluţionare a contestaţiei nr. 20/242943/20.11.2012 este temeinică şi legală.

Şi în ceea ce priveşte soluţia dată cererii subsidiare, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că finalitatea prezentului demers judiciar este aceeaşi cu cea a dosarului nr. x/44/2011, respectiv obligarea pârâtului la acordarea finanţării.

Or, nu poate fi ignorat efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al Deciziei nr. 4417/30.10.2012, sub aspectul constatării cu caracter definitiv a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 23 din Regulamentul CE nr. 1198/2006, faţă de împrejurarea că recurenta-reclamantă "la data de 24.08.2009, nu mai era proprietara a două dintre cele trei nave pentru care solicitase finanţarea comunitară nerambursabilă", nave înstrăinate conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. 194/2009.

Faţă de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul reclamantei SC "A." SRL

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC "A." SRL, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă "C." împotriva Sentinţei civile nr. 3371 din 04 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV