Jurisdictional conflict over value-based material competence for challenging fiscal security measures

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, sub nr. x/107/2017, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală şi ulterior, prin precizarea cererii, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, solicitând în principal, anularea în totalitate a Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFSB7078 din 30 mai 2017, iar în subsidiar, anularea aceleiaşi decizii, cu menţiunea valabilităţii acesteia doar în ceea ce priveşte măsura sechestrului pentru bunuri mobile, inclusiv titlurile de valoare şi bunurile mobile necorporale.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă

Prin Sentinţa civilă nr. 2893/CAF/2017, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, în Dosarul nr. x/2017, s-a constatat necompetenţa materială a acestei instanţe şi a fost declinată cauza spre competentă soluţionare în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe, Tribunalul Alba a reţinut, în esenţă, că în raport de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 520/2013, instituţia pârâtă, Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, este organizată ca fiind o substructură din cadrul Direcţiei generale antifraudă fiscală, ca parte din aparatul central al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, fiind o structură fără personalitate juridică.

Astfel, potrivit art. 213 alin. (13) din Legea nr. 207/2015 şi raportat la rangul emitentului actului contestat, instanţa de contencios administrativ competentă material să soluţioneze în primă instanţă litigiul este curtea de apel în a cărei circumscripţie îşi are sediul reclamanta contestatoare.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 181 din data de 16 august 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă.

Prim urmare, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a fost suspendată din oficiu judecata cauzei şi s-a trimis dosarul secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În considerentele sentinţei de mai sus s-a reţinut că decizia contestată a fost emisă în temeiul art. 213 C. proc. fisc., care la alin. (13) face trimitere în ceea ce priveşte competenţa la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în raport de care a apreciat că are aplicabilitate rangul autorităţii emitente pentru determinarea instanţei competente în soluţionarea cauzei, criteriul valoric fiind aplicabil doar în cauzele care au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ a tribunalului cu o acţiune ce are ca obiect anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. AFSB7078 din 30 mai 2017, emisă de Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, prin care au fost instituite măsuri asigurătorii în baza sumelor stabilite prin procesul-verbal de constatare nr. x din 30 mai 2017 în valoare de 238.425,68 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Potrivit dispoziţiilor art. 213 alin. (13) C. proc. fisc. :

"Împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, (...), cel interesat poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ competentă", textul normativ făcând trimitere, prin urmare, la dispoziţiile generale în materia stabilirii competenţei materiale a instanţelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport de dispoziţiile legale citate, competenţa materială de soluţionare a cauzelor de către instanţele de contencios administrativ se stabileşte în raport de două criterii şi anume: criteriul rangului organului/autorităţii publice emitente a actului contestat, respectiv criteriul valoric, când litigiul priveşte taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Problema stabilirii competenţei instanţelor judecătoreşti de a soluţiona acţiunile judiciare formulate în temeiul art. 213 alin. (13) C. proc. fisc., prin care se contestă măsurile asigurătorii instituie de organele fiscale, a făcut obiectul Soluţiei de principiu a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, adoptată în data de 22 mai 2017. Necesitatea abordării unei soluţii de principiu a fost relevată de jurisprudenţa inconstantă, regăsită inclusiv la nivelul secţiei specializate a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În speţă, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AFSB7078 din 30 mai 2017 şi procesul-verbal de constatare nr. x din 30 mai 2017, au fost emise de Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, pentru recuperarea unui debit estimat la suma de 238.425,68 RON, reprezentând impozit pe profit şi TVA.

Decizia contestată, având ca obiect instituirea unor măsuri necesare asigurării recuperării unei creanţe, este indisolubil legată de creanţa ce a generat nevoia adoptării acestor măsuri. Această creanţă rezultă, în cazul de faţă, din taxe şi impozite.

Criteriul normativ referitor la legătura actului administrativ cu debitele rezultate din taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora este îndeplinit şi în cazul actelor administrative care nu vizează, în mod direct, stabilirea unor obligaţii fiscale în sarcina contribuabililor (decizii de impunere), ci doar urmăresc constituirea unor garanţii de recuperare a creanţelor bugetare.

Prin urmare, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în funcţie de criteriul valoric, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reţinând că în cauză, decizia contestată priveşte o creanţă ce nu depăşeşte valoarea de 1.000.000 RON.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL şi pe pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de insolvenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL şi pe pârâtele Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Alba - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, Direcţia Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de insolvenţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT