Competence to annul local resolution: irrevocability of plaintiff's choice of court under Law 554/2004

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea formulată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 03 octombrie 2016, sub nr. x/62/2016, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova prin Primarul Municipiului Craiova, au solicitat anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 40 adoptată de către autoritatea locală în şedinţa publică din data de 21 iulie 2016.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 142/CA din 09 februarie 2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 17 martie 2016, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În considerentele sentinţei de declinare s-a reţinut că obiectul cererii îl reprezintă anularea Hotărârii nr. 40 din 21 iulie 2016 adoptată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova, prin care s-a hotărât încetarea contractului de asociere nr. 1094 din 02 octombrie 2001, încheiat cu reclamantul C., precum şi încetarea dreptului de folosinţă gratuită al C. asupra bunurilor prevăzute în anexa care face parte integrantă din hotărâre şi respectiv, radierea dreptului de folosinţă înscris în CF 28092 asupra imobilului cu nr. cadastral x situat în Craiova, cu un regim de înălţime P + 1, compus din 31 de încăperi, în suprafaţă de 1335 mp.

Tribunalul Braşov a reţinut că în speţă, competenţa acestei instanţe a fost în mod artificial atrasă, prin menţionarea în calitate de reclamant a A. şi că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului, iar dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.

Astfel, s-a reţinut că întrucât sediul reclamanţilor C. şi B. se află în municipiul Craiova, unde, de altfel îşi au sediul şi pârâţii, competenţa de soluţionare a cererii revine Tribunalului Craiova.

2.2. Hotărârea Tribunalului Dolj, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa nr. 2181 din data de 08 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2016, a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., reprezentat prin lichidator judiciar D., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova prin Primarul Municipiului Craiova, în favoarea Tribunalului Braşov; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă. S-a suspendat judecata cauzei şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.

În considerentele sentinţei de mai sus s-a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat".

Prin Încheierea din 18 octombrie 2016 pronunţată în Dosarul x/2016, având ca obiect suspendare executare HCL Craiova nr. 40 din 21 iulie 2016, a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, hotărârea rămânând definitivă în urma soluţionării recursului de către Curtea de Apel Braşov, reţinându-se incidenţa prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ce conferă reclamantului posibilitatea de a alege între instanţele de la sediul reclamantului şi cea de la sediul pârâtului. Au fost invocate dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., republicat, care instituie prezumţia legală de lucru judecat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanţii au învestit instanţa cu o cerere privind anularea Hotărârii nr. 40 din 21 iulie 2016 adoptată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Craiova, prin care s-a hotărât încetarea contractului de asociere nr. 1094 din 02 octombrie 2001, încheiat cu reclamantul C., precum şi încetarea dreptului de folosinţă gratuită, stabilit prin contract în favoarea C. asupra bunurilor prevăzute în anexa care face parte integrantă din hotărâre şi respectiv, radierea dreptului de folosinţă înscris în CF 28092 asupra imobilului cu nr. cadastral x situată în Craiova, cu un regim de înălţime P + 1, compus din 31 de încăperi, în suprafaţă de 1.335 mp.

De asemenea, contractul de asociere nr. 7 din 02 iulie 2015, încheiat între A., B. şi C. are ca obiect folosirea, pe bază de reciprocitate, a Sălii Atletice Grea şi de către A., precum şi de către B.

Conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.

De asemenea, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Astfel, în materia contenciosului administrativ, competenţa teritorială este o competenţă alternativă, stabilindu-se un beneficiu în favoarea reclamantului, pentru consideraţii care urmăresc o protecţie mai bună a drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, de a opta între cele două instanţe la momentul formulării cererii.

Opţiunea reclamantului se exercită în momentul introducerii cererii de chemare în judecată şi odată exercitat, acest drept de opţiune produce efectul investirii instanţei, reclamantul neavând posibilitatea de a reveni asupra opţiunii făcute, iar pârâţii şi instanţa din oficiu nemaiputând invoca necompetenţa teritorială.

Înalta Curte apreciază astfel, că prin introducerea cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanţii au făcut alegerea de domiciliu în sensul dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în urma acestei alegeri nefiind posibilă invocarea excepţiei de necompetenţă teritorială nici de către pârâţi şi nici de către instanţă din oficiu.

Faptul că doar unul dintre reclamanţi, în speţă A., are sediul în circumscripţia instanţei pentru care reclamanţii au optat în vederea soluţionării cauzei, nu prezintă relevanţă, în condiţiile în care argumentele invocate de către Tribunalul Braşov cu privire la atragerea în mod artificial a competenţei prin raportare la sediul acestui reclamant, privesc aspecte care antamează fondul chestiunilor litigioase ale cauzei şi nu fac obiect de analiză în cadrul unei excepţii de necompetenţă.

În plus, în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Braşov, având ca obiect cererea de suspendare a executării HCL Craiova nr. 40 din 21 iulie 2016, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, corespunzătoare acţiunii în anulare de faţă, prin încheierea din 18 octombrie 2016 a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, soluţia rămânând definitivă în urma soluţionării recursului de către Curtea de Apel Braşov, apreciindu-se că în determinarea instanţei competente sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care conferă reclamantului posibilitatea de a alege între instanţele deopotrivă competente.

De asemenea, tot în acţiunea având ca obiect cererea de suspendare, în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit cu caracter definitiv, calitatea procesuală a reclamantului A., în considerarea sediului căruia, reclamanţii au ales a se adresa Tribunalului Braşov, astfel că nu pot fi primite susţinerile Tribunalului Braşov, care a apreciat că în speţă a fost atrasă în mod artificial, competenţa acestei instanţe.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C., prin lichidator judiciar D., B., prin reprezentant legal, A., şi pe pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova prin Primar, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C., prin lichidator judiciar D., B., prin reprezentant legal, A., şi pe pârâţii Consiliul Local al Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova prin Primar, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT