Completion of judgment for omitted interest claim barred by lapse of right to modify lawsuit after first hearing

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 14 martie 2017, reclamanta A. a solicitat completarea Sentinţei civile nr. 716 din 03 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, apreciind că instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale cuvenite sumelor de bani acordate începând cu data de 09 aprilie 2015 şi până la plata efectivă a drepturilor respective.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 1642 din 5 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de completare formulată de reclamanta A., cu privire la Sentinţa civilă nr. 716 din 03 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 1642 din 5 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, rejudecând cauza, să se procedeze la completarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 716 din 03 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în sensul de a fi obligat Ministerul Justiţiei şi la plata dobânzilor legale aferente drepturilor salariale stabilite.

În motivarea recursului, arată că instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale cuvenite sumelor de bani acordate începând cu data de 09 aprilie 2015 şi până la plata efectivă a drepturilor respective.

Recurenta-reclamantă susţine că după repunerea cauzei pe rol a formulat o precizare de acţiune prin care a solicitat în condiţiile art. 204 C. proc. civ., actualizarea drepturilor cuvenite în raport de rata inflaţiei şi de dobânda legală, de care instanţa de fond nu a ţinut seama şi a soluţionat-o parţial, prin stabilirea sumei cuvenite doar în raport de indicele de inflaţie, cu omiterea petitului privind dobânzile legale, care se impune a fi completat în condiţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Consideră că precizarea obiectului acţiunii nu a reprezentat o modificare a acţiunii pentru a fi inadmisibilă conform art. 204 alin. (1) C. proc. civ., ci s-a înscris în dispoziţiile alin. (2) şi (3) din art. 204 C. proc. civ., prin precizarea actualizării drepturilor băneşti cuvenite şi a adăugării dobânzilor legale.

Astfel, arată că prin precizarea de acţiune a solicitat obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite prin actualizare în raport de rata inflaţiei şi obligarea la plata dobânzilor legale aferente drepturilor stabilite prin sentinţa iniţială, acestea echivalând cu mărirea cuantumului obiectului cererii, care nu presupune amânarea cauzei.

Mai arată că prin încheierea din data de 03 martie 2017 nu s-a menţionat decăderea sa din dreptul de a modifica obiectul acţiunii, la acea dată fiindu-i admisă în totalitate acţiunea, fără a se referi la dobânda solicitată.

4. Apărările formulate de intimatul-pârât Ministerul Justiţiei

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă, că cererea precizatoare formulată de către recurenta-reclamantă prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata actualizării drepturilor băneşti cuvenite şi a adăugării dobânzii legale, reprezintă o cerere modificatoare, ce poate fi formulată doar în condiţiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., respectiv până la primul termen de judecată la care partea este legal citată, ori în speţă, primul termen a fost la data de 13 mai 2016, iar reclamanta a formulat cererea în discuţie la data de 19 ianuarie 2017.

Se mai arată că cererea modificatoare a reclamantei pune în discuţie temeiuri noi, respectiv Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2014.

Pe de altă parte, intimatul-pârât susţine că cererea invocată de către recurentă a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece atribuţia ministrului justiţiei este de a emite ordinul, iar a Ministerului Justiţiei de a vira banii şi nu de a efectua plata în concreta diferenţelor salariale solicitate.

De asemenea, având în vedere calitatea recurentei-reclamante de judecător în cadrul Curţii de Apel Timişoara, invocă personalitatea juridică a acestei instanţe în raport de prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, precum şi de Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016, pronunţată în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2016, prin care s-a statuat că în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesual pasivă în litigiile dintre angajaţi şi instituţiile/unităţile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială.

Astfel, consideră că instituţiei care efectuează, în concret, plata drepturilor salariale, îi revine şi obligaţia plăţii respectivelor diferenţe salariale, raportul juridic salarial propriu-zis există între magistrat şi Curtea de Apel Timişoara, în timp ce Ministerul Justiţiei este parte a unui alt raport juridic, unul financiar, implicând ordonatorii de credite subordonaţi, şi nu recurenta-reclamantă, iar o eventuală obligare la plată a intimatului, nu ar putea fi pusă în executare, întrucât excede atribuţiilor acestuia.

Pe de altă parte, arată că recurentei-reclamante i-a fost emis la data de 24 mai 2017, un nou ordin de salarizare, respectiv OMJ nr. 1489/C din 24 mai 2017, prin care i s-au stabilit drepturile salariale începând cu data de 09 aprilie 2015, conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă A. a învestit Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cu o acţiune având ca obiect constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Justiţiei de a soluţiona cererea privind emiterea unui nou ordin de salarizare, începând cu data de 09 aprilie 2015, prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare, în funcţie de vechimea în profesie, vechimea în muncă şi gradul profesional, precum şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 71/2015 şi cu aplicare retroactivă începând cu data de 09 aprilie 2015, data intrării în vigoare a acestei legi.

Prin cererea precizatoare, înregistrată la dosar la data de 19 ianuarie 2017, reclamanta a solicitat actualizarea drepturilor salariale solicitate, cu aplicarea indicelui de inflaţie şi a dobânzii legale cuvenite, începând cu data de 09 aprilie 2015 şi până la plata efectivă a drepturilor respective.

Prin Sentinţa civilă nr. 716 din 3 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi a fost obligat pârâtul să emită pentru reclamantă ordinul de încadrare salarială în vederea recalculării indemnizaţiei cu aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 71/2015, precum şi să efectueze demersurile necesare în vederea plăţii către reclamantă a eventualelor diferenţe salariale rezultate, începând cu data de 09 aprilie 2015 la zi, actualizate cu indicele de inflaţie.

Ulterior, la data de 14 martie 2017, recurenta-reclamantă a solicitat completarea Sentinţei civile nr. 716 din 03 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, apreciind că instanţa a omis să se pronunţe asupra capătului de cerere accesoriu privind obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale solicitate, iar prin Sentinţa civilă nr. 1642 din 5 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ce face obiectul prezentei cereri de recurs, această cerere de completare a fost respinsă.

În esenţă, prima instanţă a calificat cererea formulată de către recurenta-reclamantă ca fiind o cerere modificatoare, care în baza art. 204 alin. (1) C. proc. civ., republicat, poate fi formulată numai până la primul termen la care partea este legal citată, motiv pentru care în şedinţa din data de 03 martie 2017, a decăzut reclamanta din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată.

Astfel fiind, critica recurentei conform căreia instanţa de fond ar fi omis să se pronunţe prin Sentinţa civilă nr. 716 din 03 martie 2017 asupra capătului de cerere referitor la dobânzi, este nefondat.

Recurenta-reclamantă A. nu a atacat cu recurs Sentinţa civilă nr. 716 din 03 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin care cererea adiţională a fost calificată şi socotită tardiv formulată.

Prin urmare, toate celelalte critici care privesc greşita calificare a cererii adiţionale ca cerere modificatoare şi respingerea acesteia ca tardiv formulată, sunt critici care nu se referă la dispoziţiile sentinţei de completare, ce face obiectul prezentului recurs, ci se referă la sentinţa de fond, neputând fi primite în condiţiile rămânerii definitive a Sentinţei civile nr. 716 din 03 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1642 din 5 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 1642 din 5 mai 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT