Lapse of interest in appeal against suspension of administrative act after definitive resolution of the main annulment suit

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 16 decembrie 2014 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună:

- anularea Deciziei de imputare nr. 1138173 din 12 martie 2014 emisă de Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă;

- anularea Hotărârii Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul DIPI nr. 1139495 din 06 iunie 2014;

- anularea Hotărârii nr. 118 din 08 septembrie 2014 emisă de Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul Ministerul Afacerilor Interne;

- anularea adresei nr. 1037707 din 18 decembrie 2013 emisă de Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă;

- exonerarea de la plata cheltuielilor stabilite prin Decizia de imputare nr. 1138173 din 12 martie 2013 emisă de Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă;

- suspendarea executării actelor administrative menţionate anterior, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din 3 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă şi s-a dispus suspendarea executării Deciziei de imputare nr. 1138173 din 12 martie 2014 emisă de Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 3 februarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă, solicitând casarea încheierii şi respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În esenţă, recurentul-pârât critică hotărârea primei instanţe şi formulează argumente în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile referitoare la existenţa unui caz bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente, astfel cum prevede art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul nefurnizând instanţei, în mod concret, suficiente elemente care să conducă la concluzia îndeplinirii celor două cerinţe.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, recurentul-pârât arată că măsura suspendării se dispune în situaţii de excepţie şi că trebuie avută în vedere situaţia celui care solicită suspendarea şi nu eventualele vicii ale actului, deoarece acestea urmează a fi analizate de către instanţa învestită cu soluţionarea cererii privind anularea respectivului act administrativ.

Consideră că starea de fapt şi de drept invocate de către reclamant nu sunt de natură că creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat, iar pe de altă parte, pe întreg parcursul cercetării administrative, precum şi la emiterea actului ce face obiectul prezentei cauze, recurentul-pârât a respectat prevederile legale în vigoare.

În ceea ce priveşte caracterul iminent al pagubei, arată că o astfel de condiţie se consideră îndeplinită în momentul în care consecinţele pagubei nu pot fi înlăturate prin nicio măsură. În speţă, o asemenea condiţie nu este îndeplinită câtă vreme reclamantul a cunoscut că în eventualitatea admiterii în cadrul Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza va fi obligat să înceteze raporturile de muncă cu Ministerul Afacerilor Interne şi să plătească cheltuielile de şcolarizare, conform angajamentului asumat în 2008.

Recurentul-pârât nu a indicat expres vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor

În cauză, atât intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne cât şi intimatul-reclamant A. nu au formulat întâmpinări, deşi au fost legal citaţi.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 14 decembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de pârâtul Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului îndreptat împotriva încheierii de suspendare din data de 3 februarie 2015, a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este lipsit de interes.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

La termenul de judecată din 4 octombrie 2017, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a rămas în pronunţare cu privire la excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului de faţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data soluţionării definitive a cauzei. Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii definitive cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia cu caracter definitiv, iar suspendarea executării respectivului act nu se mai impune, rămânând fără obiect.

În speţă, obiectul acţiunii reclamantului îl constituie suspendarea executării Deciziei de imputare nr. 1138173 din 12 martie 2014 emisă de Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Prin Decizia nr. 172/2015 din 7 aprilie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă şi Ministerul Afacerilor Interne.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., iar prin Decizia nr. 1561 din 27 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 172 din 7 aprilie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, soluţia dată fiind definitivă.

În ceea ce priveşte interesul în susţinerea recursului de faţă, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce investeşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Cum instanţa de recurs, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, învestită cu soluţionarea acţiunii în anulare s-a pronunţat în mod definitiv la data de 27 aprilie 2017, interesul pentru exercitarea recursului împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât au încetat de drept efectele suspendării acordate în baza dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 C. proc. civ., o va admite şi va respinge recursul declarat de pârâtul Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă împotriva încheierii din 3 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2014, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului.

Respinge recursul declarat de pârâtul Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă împotriva încheierii din 3 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/2014, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT