Suspension of EU fund reimbursement: assessment of imminent damage and well-justified case under administrative contentious procedure

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 aprilie 2015, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, anularea în tot a procesului-verbal nr. x din 16 februarie 2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi suspendarea efectelor procesului-verbal arătat, până la soluţionarea definitivă a cauzei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din 26 mai 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de suspendare a efectelor procesului-verbal nr. x din 16 februarie 2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 26 mai 2015 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL, criticând hotărârea atacată pentru motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat şi solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Recurenta arată că încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia pronunţată, întrucât chiar dacă încheierea instanţei are 11 pagini, dintre acestea 8 reprezintă o reproducere exactă a considerentelor reclamantei, fără nicio trimitere la poziţia intimatei şi fără nicio expunere de argumente în sprijinul soluţiei pronunţate.

Susţine că prima instanţă nu a făcut o analiză pertinentă a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reţinând prezumţia de legalitate a actelor administrative, care ar împiedica-o să analizeze aspectele invocate de către reclamantă, iar pe de altă parte, susţine că pentru a se putea aprecia dacă paguba este însemnată şi iminentă pentru societate, este necesar să se realizeze o analiză comparativă între cifra de afaceri a contestatorului actului administrativ şi sarcina pecuniară impusă prin acest act.

De asemenea, s-a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 şi cu aplicarea greşită a art. 14 din Legea nr. 554/2004, arătând că rambursarea fondurilor europene acordate reprezintă 19,5 % din cifra de afaceri a societăţii, fiind de natură a-i perturba în mod grav activitatea şi că textul de lege face trimitere la o pagubă iminentă şi previzibilă, nu născută şi actuală.

Recurenta-reclamantă invocă Recomandarea nr. 18/2003 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei, potrivit căreia executarea deciziilor administrative trebuie să ţină cont de drepturile şi interesele particularilor, precum şi Recomandarea nr. R/89/8 a Comitetului de Miniştri, care cheamă autoritatea jurisdicţională competentă să ia măsuri provizorii corespunzătoare, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică decizia.

4. Apărările formulate de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a încheierii recurate.

Susţine că la soluţionarea cererii de suspendare a actului administrativ, instanţa poate efectua doar o cercetare sumară a acestuia, întrucât nu se poate prejudeca fondul litigiului, respectiv nu pot fi invocate aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, astfel cum a invocat recurenta-reclamantă.

Referitor la paguba iminentă, intimatul-pârât susţine că indisponibilizarea sumelor din litigiu nu are caracterul unei pagube iminente, cu atât mai mult cu cât recurenta-reclamantă nici nu a probat acest aspect.

Raportat la motivele de recurs invocate, consideră, în esenţă, că recurenta-reclamantă nu a dovedit incidenţa motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, pe care şi-a întemeiat prezenta cale de atac.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 08 februarie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de reclamanta A. SRL ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

De asemenea, prin aceeaşi încheiere s-a dispus rectificarea citativului cauzei, în sensul menţionării, în calitate de intimat-pârât, a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în locul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice).

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat.

În ceea ce priveşte critica din recurs ce se referă la nemotivarea încheierii de recurate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, întrucât considerentele încheierii cuprind argumente suficiente pentru a înţelege raţionamentul instanţei de fond în aprecierea îndeplinirii condiţiilor incidenţei cazului de suspendare a executării actului administrativ, întemeiat pe art. 15 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, întrucât hotărârea recurată îndeplineşte cerinţele impuse de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., iar analiza şi verificarea considerentelor hotărârii atacate demonstrează că prima instanţă a analizat susţinerile societăţii reclamante în raport de temeiurile de drept incidente, nu se va reţine motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., apreciind că argumentele primei instanţe transpar din considerentele încheierii.

Referitor la motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că acesta este fondat, având în vedere considerentele ce urmează.

În cauză, reclamanta A. SRL a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat anularea în tot a procesului-verbal nr. x din 16 februarie 2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi suspendarea efectelor procesului-verbal arătat, până la soluţionarea definitivă a cauzei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte constată că întotdeauna suspendarea actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaţionale, atât în sistemul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere, actul normativ incident în cauză răspunde recomandărilor Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, pentru că prevede atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri provizorii de protecţie a drepturilor şi intereselor particularilor, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul contestat ar fi, în final, anulat de instanţă.

Înalta Curte constată că, prin sentinţa atacată, instanţa de fond a concluzionat în ceea ce priveşte cazul bine justificat, că reclamanta a invocat critici ce privesc legalitatea actului administrativ şi care nu pot fi analizate în cadrul cererii de suspendare, nefiind de natură a indica o îndoială puternică şi întemeiată asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ atacat. În ce priveşte cea de a doua condiţie, s-a reţinut că reclamanta nu a administrat probe prin care să facă dovada iminenţei prejudiciului, iar pe de altă parte, s-a reţinut că plata unei sume de bani în baza actului administrativ contestat şi diminuarea patrimoniului societăţii ca urmare a acestei plăţi, are caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la noţiunea de caz bine justificat, aceasta a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

Înalta Curte reţine că, în cauză, în ceea ce priveşte cazul bine justificat, sunt elemente care conturează îndeplinirea acestei condiţii, având în vedere soluţia pronunţată în acţiunea în anulare a actului administrativ ce se solicită a fi suspendat în prezenta cauză. Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 81 din 04 aprilie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015, s-a admis ca întemeiată contestaţia modificată formulată de reclamanta A. SRL şi s-a dispus anularea procesului-verbal nr. x din 16 martie 2015 şi a Deciziei nr. 73 din 05 mai 2015 întocmite de M.D.R.A.P., prima instanţă constatând caracterul eligibil al cheltuielilor aferente achiziţiei celor trei autospeciale, respectiv autobasculanta MAN, cap tractor şi semiremorcă.

Pronunţarea unei hotărâri în fond, de anulare a actului administrativ, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ ce face obiectul cererii de suspendare, în sensul explicitat prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, aşa încât este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Chiar dacă sus-menţionata sentinţă civilă nu este definitivă (dosarul având ca obiect recursurile declarate de ambele părţi împotriva Sentinţei civile nr. 81 din 04 aprilie 2016 a Curţii de Apel Piteşti se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nefiind fixat prim termen de judecată), această sentinţă are o putere de lucru judecat relativă şi constituie un reper în verificarea aparenţei de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării şi interpretării unor probe şi efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză, este îndeplinită condiţia cazului bine justificat pentru a opera suspendarea actului administrativ atacat.

În ceea ce priveşte ceea de a doua condiţie prevăzută de lege, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Înalta Curte reţine că, în speţă, este întrunită şi condiţia pagubei iminente, aşa cum este definită de prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, având în vedere cuantumul sumei stabilite în sarcina recurentei-reclamante prin procesul-verbal nr. x din 16 martie 2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, de 720.507,00 RON, reprezentând contravaloarea unor mijloace de transport, pentru care s-a apreciat că nu ar fi îndeplinite criteriile de eligibilitate, dat fiind faptul că executarea unei asemenea creanţe, în cuantumul anterior arătat, este aptă să genereze o îngreunare a activităţii reclamantei, în sensul avut în vedere de către legiuitor ca premisă pentru a se putea dispune suspendarea actului administrativ.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de reclamantă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, găsind fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (2) din acelaşi cod coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva încheierii din 26 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015; va casa hotărârea atacată şi, rejudecând, va admite cererea formulată de A. SRL şi va dispune suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 martie 2015, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a aceluiaşi act administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva încheierii din 26 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând:

Admite cererea formulată de A. SRL.

Dispune suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x din 16 martie 2015, până la soluţionarea definitivă a cererii de anulare a aceluiaşi act administrativ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT