Return of security deposit upon dismissal of tax execution suspension request: mandatory ex officio restitution under Art. 1064(4) CPC

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 31 martie 2015 sub Dosar nr. x/2015, reclamanta A. SRL a chemat în judecată pârâta Direcţia Venituri Buget Local Sector 2, solicitând în temeiul art. 14, art. 7, art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 37.528 din 26 februarie 2015 şi a Procesului-verbal de control fiscal nr. x.506 din 26 februarie 2015, până la pronunţarea instanţei de fond.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 1696 din 15 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 37528 din 26 februarie 2015 emisă de autoritatea pârâtă, formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Venituri Buget Local Sector 2, ca nefondată.

3. Cererea de completare

Prin cererea înregistrată la data de 26 februarie 2016, reclamanta A. SRL a solicitat completarea dispozitivului Sentinţei civile nr. 1696 din 15 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în sensul menţionării termenului de recurs şi a pronunţării asupra cererii de restituire a cauţiunii.

4. Hotărârea asupra cererii de completare dispozitiv

Prin Sentinţa civilă nr. 949 din 21 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis în parte cererea de completare a dispozitivului Sentinţei civile nr. 1696/2015, formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta Direcţia Venituri Buget Local Sector 2; s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei civile, în sensul că sentinţa este dată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare; s-a respins petitul referitor la restituirea cauţiunii, ca neîntemeiat.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 949 din 21 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului şi casarea în parte a sentinţei recurate, în sensul restituirii cauţiunii.

În motivarea recursului arată, în esenţă, că prin Sentinţa civilă nr. 1696 din 15 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a Deciziei de impunere nr. 37.528 din 26 februarie 2015. Instanţa trebuia să dispună restituirea cauţiunii în temeiul art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., însă a reţinut în mod eronat că în speţă ar fi aplicabile dispoziţiile alin. (1) şi (3) ale aceluiaşi articol, acestea din urmă fiind incidente în ipoteza admiterii cererii de suspendare.

6. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Direcţia Venituri Buget Local Sector 2 nu a formulat întâmpinare, deşi a fost legal citată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu preliminar, instanţa de control judiciar reţine că motivele invocate prin cererea de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, urmând a fi examinate din perspectiva acestor dispoziţii legale, având în vedere că art. 1069 C. proc. civ. cuprinde norme de procedură.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. SRL a formulat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Venituri Buget Local Sector 2, o cerere de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 37.528 din 26 februarie 2015 şi a Procesului-verbal de control fiscal nr. x.506 din 26 februarie 2015 până la pronunţarea instanţei de fond, cerere ce a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin adresa de comunicare înaintată reclamantei A. SRL la data de 03 aprilie 2015, prima instanţă i-a pus acesteia în vedere obligaţia de a face dovada consemnării unei cauţiuni în cuantum de 5% din suma contestată, pentru judecarea cererii de suspendare formulate, iar la data de 07 aprilie 2015, reclamanta a făcut dovada consemnării sumei de 60.129,41 RON, conform ordinului de plată depus la dosar fond.

Prin Sentinţa civilă nr. 1696 din 15 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 37528 din 26 februarie 2015, formulată de reclamanta A. SRL, ca nefondată, iar prin Sentinţa civilă nr. 949 din 21 martie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins petitul referitor la restituirea cauţiunii, formulat în cadrul cererii de completare a Sentinţei civile nr. 1696 din 15 iunie 2015, ca neîntemeiat, reţinându-se că restituirea acesteia nu poate fi solicitată pe calea dispoziţiilor art. 444 C. proc. civ., ci în condiţiile prevăzute de 1064 alin. (1) C. proc. civ., respectiv după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

Înalta Curte constată că obligaţia recurentei-reclamante de a face dovada consemnării unei cauţiuni în cuantum de 60.129,41 RON a fost stabilită în temeiul dispoziţiilor art. 215 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, dispoziţii care, în ceea ce priveşte restituirea cauţiunii astfel consemnate, se coroborează cu dreptul comun în materie, constând în dispoziţiile art. 1064 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. civ., republicat, conform cărora:

"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.

(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (...)

(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."

În cauză, se apreciază că prima instanţă, în mod greşit, a respins cererea de restituire a cauţiunii, formulată de către recurenta-reclamantă, considerând că sunt aplicabile dispoziţiile alin. (1) al art. 1064 C. proc. civ., republicat, ce fac referire la restituirea cauţiunii consemnate, după încetarea efectelor suspendării pentru care s-a stabilit cauţiunea, câtă vreme aceste dispoziţii devin incidente doar în măsura în care cererea de suspendare întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost admisă, deoarece în caz contrar, consemnarea sumei indisponibilizate cu acest titlu nu îşi mai regăseşte justificarea, legiuitorul instituind, în ipoteza respingerii cererii de suspendare a executării, măsura de la alin. (4) al art. 1064 C. proc. civ.

Prin urmare, constatând că în speţă, cererea recurentei-reclamante în considerarea căreia a fost depusă cauţiunea, a fost respinsă şi reţinând dispoziţiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., republicat, conform cărora "Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii", Înalta Curte apreciază că cererea recurentei de restituire a cauţiunii este îndreptăţită.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 488 alin. (1) pct. 5 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 949 din 21 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, va dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 60.129,41 RON, consemnată cu Ordinul de plată nr. 2022 din 06 aprilie 2015, emis de Banca B., menţinând în rest, dispoziţiile sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 949 din 21 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa atacată şi, rejudecând, dispune restituirea cauţiunii în cuantum de 60.129,41 RON, consemnată cu Ordinul de plată nr. 2022 din 06 aprilie 2015, emis de Banca B.

Menţine în rest, dispoziţiile sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT