Budget approval appeal dismissed as moot after related case resolved, suspension remains subject to statutory resumption.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 27 august 2015, reclamantă A. Constanţa a chemat în judecată pârâţii Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi B. SA, solicitând anularea, în parte, a Ordinului nr. 671/2015 al Ministrului Energiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Mediului de Afaceri, a Ordinului nr. 633/2015 al Ministrului Finanţelor Publice şi a Ordinului nr. 1014/2015 al Ministrului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, privind aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2015 pentru societatea B. SA.

De asemenea, a solicitat anularea Deciziei nr. 528886 din 15 iulie 2015 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Ordinului nr. 671/2015, Ordinului nr. 633/2015 şi a Ordinului nr. 1014/2015, precum şi suspendarea, în parte, a ordinelor contestate, în ceea ce priveşte aprobarea cuprinderii în bugetul de venituri şi cheltuieli al societăţii B. SA a creanţelor restante în cuantum de 163.278 mii RON, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare ce constituie obiectul prezentei cauzei.

A solicitat şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din data de 21 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în baza dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării dosarelor conexe până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În considerentele acestei încheieri s-a reţinut că soluţionarea prezentului dosar depinde de soluţionarea Dosarului nr. x/2015, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în care se solicită, printre altele, constatarea nulităţii absolute parţiale a hotărârii A.G.A. nr. 6 din 19 mai 2014 în ceea ce priveşte decizia de transmitere către societatea C. SA a reţelelor de termoficare situate pe teritoriul administrativ al municipiului Constanţa, precum şi constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. nr. 14 din 25 iulie 2014, cu consecinţa declarării nulităţii operaţiunii de divizare asimetrică a societăţii D. SA.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Municipiul Constanţa, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru continuarea judecăţii la instanţa de fond, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuieli de judecată.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, se susţine că încheierea recurată nu cuprinde motivele care au condus la soluţia adoptată, încălcând dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat. Consideră că prima instanţă nu a arătat, în concret, legătura de cauzalitate dintre dreptul care face obiectul Dosarului nr. x/2015 şi soluţionarea prezentei cauze, astfel că instanţa de control judiciar nu poate face analiza legalitatea hotărârii atacate.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, recurentul-reclamant susţine că încheierea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor Legii nr. 31/1990, respectiv a prevederilor art. 251 alin. (6) din lege, conform cărora hotărârea definitivă de declarare a nulităţii unei fuziuni ori divizări nu aduce atingere prin ea însăşi valabilităţii obligaţiilor născute în sarcina sa sau în beneficiu societăţii absorbante ori societăţilor beneficiare, angajate după ce fuziunea sau divizarea au devenit efective, în temeiul art. 249 şi înainte ca hotărârea de declarare a nulităţii să fie publicată.

În acelaşi sens, potrivit art. 251 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, în cazul declarării nulităţii unei divizări, fiecare dintre societăţile beneficiare răspunde pentru propriile obligaţii, angajate în perioada prevăzută la alin. (6) şi de asemenea, societatea divizată răspunde pentru aceste obligaţii în limita cotei de active nete transferate societăţii beneficiare în contul căreia au luat naştere obligaţiile respective.

Prin urmare, arată că, în opinia sa, soluţionarea prezentei cauze nu depinde de soluţia ce urmează a fi pronunţată în Dosarul nr. x/2015, cu atât mai mult cu cât în respectivul dosar este vizată operaţiunea de divizare şi nu existenţa societăţilor implicate în divizare, nulitatea divizării neputându-se confunda cu nulitatea societăţii.

4. Apărările formulate în cauză

4.1 Intimatul-pârât Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind îndreptat împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă, precum şi respingerea capătului de cerere prin care se solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Susţine că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât: nu a participat în procesul de divizare E. şi de împărţire a creanţelor în discuţie şi nu are atribuţii de a interveni în procesul de divizare a vreunei societăţi pe acţiuni ori de împărţire sau de cedare a vreunei creanţe; niciuna dintre societăţile electrocentrale menţionate în acţiune nu se află în subordinea sa; nu are vreo atribuţie cu privire la realizarea Memorandumului pentru realizarea serviciilor publice de alimentare cu energie termică prin sistem de alimentare centralizată cu energie termică integrat în municipiile Bucureşti şi Constanţa.

4.2 Intimatul-pârât C. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă, că încheierea recurată este motivată, iar pe de altă parte, soluţia ce urmează a fi pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/2015 cu privire la valabilitatea operaţiunii de divizare are înrâurire asupra valabilităţii actelor administrative prin care s-a dispus aprobarea bugetelor de venituri şi cheltuieli ale celor două societăţi beneficiare ale divizării, în condiţiile în care întoarcerea în patrimoniul D. SA a elementelor de activ şi pasiv transmise, cu ocazia divizării, către C. SA şi B. SA, s-ar produce retroactiv de la data divizării, ceea ce ar conduce la lipsa de efecte a actelor administrative prin care au fost aprobate bugetele de venituri şi cheltuieli ce cuprindeau respectivele elemente de activ şi pasiv.

4.3 Intimatul-pârât F. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, arătând că în speţă a operat transmiterea calităţii procesuale de la B. SA la F. SA, ca urmare a fuziunii prin absorbţie intervenite între aceste societăţi.

Consideră că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului îndreptat împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este lipsit de interes.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

La termenul de judecată din 4 octombrie 2017, Înalta Curte, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a rămas în pronunţare cu privire la excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului de faţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării judecăţii pe acest temei este limitată sub aspect temporal, operând până la soluţionarea cauzei în considerarea căreia aceasta s-a dispus.

În speţă, Înalta Curte constată că, prin Decizia civilă nr. 1164A/2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 23 iunie 2017 în Dosarul nr. x/2015, s-a respins apelul declarat de Municipiul Constanta împotriva Sentinţei civile nr. 2647 din 27 aprilie 2016 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat, soluţia astfel pronunţată fiind definitivă.

Conform dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 C. proc. civ., una dintre cele 4 condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes, iar interesul de a acţiona trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

Cât priveşte suspendarea judecării unei cauze, dispoziţiile art. 414 C. proc. civ. prevăd că recursul se poate declara pe tot timpul cât durează suspendarea cursului judecăţii cauzei, interesul recurentului fiind, evident, acela de a obţine reluarea şi continuarea judecăţii. Prin promovarea recursului se urmăreşte desfiinţarea măsurii suspendării, apreciată de recurent ca fiind nelegal dispusă şi oferirea posibilităţii procedurale de a continua demersurile judiciare stopate în mod temporar.

Cu toate acestea, în măsura în care motivul pentru care s-a dispus suspendarea a încetat, partea poate uza de dispoziţiile art. 415 C. proc. civ., formulând o cerere de reluare a judecăţii cauzei, caz în care depunerea sau susţinerea recursului împotriva măsurii suspendării nu mai este justificată de existenţa unui interes actual. Scopul urmărit prin promovarea recursului (reluarea judecăţii cauzei) este atins printr-o altă cale procedurală, respectiv cererea de repunere pe rol a cauzei.

Astfel fiind, întrucât Dosarul nr. x/2015, până la cărui soluţionare s-a dispus suspendarea prezentei cauze, a fost soluţionat definitiv, cauza suspendării a încetat, iar interesul recurentului-reclamant Municipiul Constanţa în susţinerea recursului, nu mai este unul actual în sensul art. 33 C. proc. civ., astfel că nu mai este îndeplinită condiţia referitoare la justificarea unui interes în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia lipsei de interes, excepţie care face inutilă în tot cercetarea în fond a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 C. proc. civ., va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de F. SA şi va respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Constanţa împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată de F. SA.

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Constanţa împotriva încheierii de şedinţă din data de 21 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT