VAT refund rejection annulled; tax authority must examine challenge on merits for lack of proof of representation.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea formulată la data de 01 octombrie 2014 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea Deciziei nr. 351 din 15 mai 2014 prin care a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei de Rambursare a TVA nr. 6964D din 10 iulie 2012, pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale. Totodată, a solicitat obligarea Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de societate împotriva Deciziei de rambursare a TVA nr. 6964D din 10 iulie 2012, prin care a fost respinsă rambursarea de TVA în sumă 1.308.807,98 RON, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 346 din 10 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea reclamantei A.; a fost anulată Decizia nr. 351 din 15 mai 2014 emisă de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti şi a fost obligată pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia reclamantei împotriva Deciziei de rambursare a TVA nr. 6964D din 10 iulie 2012. A fost obligată pârâta la plata sumei de 50 de RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 346 din 10 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacată şi pe fondul cauzei respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Recurenta a prezentat situaţia de fapt a cauzei, arătând că instanţa de fond în mod nelegal a dispus anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 351 din 15 mai 2014, emisă ca urmare a contestaţiei formulate de societatea B. SRL, în calitate de reprezentant al recurentei-reclamante A., împotriva Deciziei nr. 6964D din 10 iulie 2012, prin care organele fiscale competente au soluţionat cererea de rambursare TVA, formulată de societatea nerezidentă, în ceea ce priveşte respingerea la rambursare a sumei de 1.308.807,98 RON.

Precizează că societatea B. SRL, împuternicită de reclamanta A., nu s-a conformat solicitării organului de soluţionare a contestaţiei, de a trimite originalul sau o copie legalizată a împuternicirii acordate de A., în calitate de titular al dreptului de contestare, deşi i s-a comunicat faptul că la contestaţia înregistrată sub nr. 102107 sunt ataşate doar paginile 1 şi 3 din împuternicire, având în vedere că şi persoanele nerezidente ce formulează cereri de rambursare adresate autorităţilor fiscale române, trebuie să se conformeze dispoziţiilor C. proc. fisc. din România, în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac, conform art. 23 alin. (2) din Directiva 2008/9/CEE din data de 12 februarie 2008, de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoarea adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoanele stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare.

4. Apărările formulate de intimata-reclamantă A.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, având în vedere că în cauză a fost făcută dovada calităţii de reprezentare a A. de către societatea B. SRL, fiind depuse înscrisuri în acest sens, deşi recunoaşte că prin fotocopierea eronată a filelor împuternicirii, în dosarul administrativ s-au regăsit doar filele 1 şi 3, lipsind filele 2 şi 4, întrucât fotocopierea nu s-a făcut faţă-verso.

Consideră că în mod temeinic şi legal, prima instanţă a analizat cererea sa, câtă vreme chiar instituţia recurentă a recunoscut implicit, pe parcursul soluţionării contestaţiei, calitatea de reprezentant al intimatei a societăţii B. SRL, solicitând acestei din urmă societăţi să facă dovada calităţii de reprezentant şi comunicându-i acesteia Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 351 din 15 mai 2014.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 23 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au înregistrat la dosarul cauzei un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 31 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Litigiul de faţă a fost generat de împrejurarea că organul de soluţionare a contestaţiei, reprezentat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti, a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada calităţii de reprezentant a împuternicitului său - B. SRL, respectiv nu a depus împuternicirea în original sau în copie legalizată, deşi a fost înştiinţată în sensul dovedirii calităţii de reprezentant, astfel că prin Decizia nr. 351 din 15 mai 2014 a fost respinsă contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 6964D din 10 iulie 2012, prin care s-a respins cererea de rambursare a TVA.

Potrivit art. 18 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:

"(1) În relaţiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi reprezentat printr-un împuternicit."

De asemenea, potrivit art. 206 din O.G. nr. 92/2003:

"(1) Contestaţia se formulează în scris şi va cuprinde: (...) e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum şi ştampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calităţii de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii."

Instanţa de fond a reţinut, pe baza documentaţiei administrative anexate dosarului, că dovada calităţii de reprezentant a B. SRL a fost făcută în cursul procedurii administrative.

Lipsa calităţii de reprezentant poate fi invocată în situaţia în care un terţ a formulat un demers în numele şi în interesul altei persoane (titularul dreptului la acţiune) şi nu există dovada din care să rezulte abilitarea celui care a formulat cererea de a-l reprezenta pe titular.

Din examinarea înscrisurilor reiese că în speţă, contestaţia administrativă a fost înregistrată la Registratura Generală a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti la data de 22 august 2012, sub nr. x, fiind însoţită de procura în original, astfel cum reiese din opisul înscrisurilor anexate.

Contestaţia a fost înaintată Serviciului de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti de către Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi la data de 20 octombrie 2013, conform adresei de la fila 64 dosar fond, iar la acea dată, dosarul contestaţiei, conform adresei de înaintare, cuprindea procura dată de intimata-reclamantă A. către B. SRL.

Înaintarea spre soluţionare a dosarului de contestaţie a fost însoţită de un referat cu propunerea de soluţionare pe fond a contestaţiei, fără a cuprinde nicio menţiune referitoare la caracterul incomplet ori neconform al procurii în discuţie.

Ulterior, la data de 24 octombrie 2013, prin adresa nr. x, Serviciul de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti a solicitat societăţii B. SRL să depună originalul sau copia legalizată a împuternicirii, pe motiv că exemplarul depus este incomplet, respectiv sunt depuse numai filele 1 şi 3 din cele patru file ale procurii, în condiţiile în care de la momentul înregistrării contestaţiei, 22 august 2012, şi până la data sesizării invocatei nereguli, niciunul dintre serviciile care au primit, respectiv analizat dosarul contestaţiei, nu a semnalat această deficienţă, ci mai mult, înaintarea dosarului de la Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenţi către Serviciului de Soluţionare a Contestaţiilor, ambele din cadrul Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Bucureşti, a avut loc, cu menţiunea că ar cuprinde respectiva procură.

Faţă de solicitarea Serviciului de Soluţionare a Contestaţiilor, de depunere a originalului sau copiei legalizate a împuternicirii, B. SRL a răspuns că originalul a fost depus odată cu contestaţia şi că nu mai deţine decât o fotocopie, pe care o depune integral.

Din toate aceste împrejurări, rezultă că instanţa de fond a reţinut cu aplicarea corectă a legii că, dovada calităţii de reprezentant a B. SRL în raport cu titularul contestaţiei administrative, a fost făcută, iar respingerea contestaţiei administrative pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant reprezintă o soluţie greşită.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 346 din 10 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Bucureşti împotriva Sentinţei civile nr. 346 din 10 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT