Military liability for schooling expenses: Imputation of loss to investigation committee members for procedural breach under O.G. 121/1998

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 51 din 15 martie 2014 Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, rejudecând cauza în fond, după casare, a respins, ca nefondată, acţiunea promovată de reclamanţii A., B. C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii E. şi Ministerul Apărării Naţionale.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în raport de dispoziţiile cuprinse în conţinutul art. 315 C. proc. civ. - 1865, de situaţia de fapt, de dispoziţia legală indicată şi de considerentele Deciziei nr. 2243 din 15 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2012, a rămas investită în soluţionarea fondului cauzei, numai cu capătul de cerere privind anularea Deciziei de imputare nr. A - 393/19.07.2012 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - E. Constanţa.

Modul de soluţionare a capătului de cerere din acţiunea reclamanţilor, prin care s-a solicitat anularea Deciziei administrativ-jurisdicţională nr. 63/CJ/333/30.05.2012, emisă de M.Ap. N. - Comisia de Jurisdicţie a imputaţiilor, a fost respins, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, soluţia fiind apreciată de instanţa supremă ca fiind corectă, astfel cum rezultă din considerentele deciziei indicate.

Curtea de Apel a reţinut susţinerea reclamanţilor, făcută cu prilejul dezbaterilor, de a nu mai insista în soluţionarea capătului de cerere din acţiune, având ca obiect suspendarea executării actului administrativ Deciziei de imputare nr. A - 393 din 19.07.2012 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - E. Constanţa.

Curtea de Apel a apreciat că legiuitorul a statuat că prezentarea în faţa comisiei a celor responsabili de producerea unei pagube materiale să se facă "în toate situaţiile...", nefiind precizată vreo excepţie în cazul cheltuielilor de şcolarizare la care se obligase anterior, respectiva persoană.

Dintr-o altă perspectivă, în privinţa termenului pentru efectuarea cercetării administrative, Curtea de Apel a reţinut ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 23 din O.G. nr. 121/1998 potrivit cărora termenul pentru efectuarea cercetării administrative şi înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau şeful unităţii a constatat sau a luat cunoştinţă de producerea pagubei.

În perioada în care Comisia de cercetare şi-a desfăşurat activitatea, respectiv - 04.03.2011 - 03.05.2011 - şi până la data înregistrării cauzei pe rolul instanţei, nu se solicitase prelungirea termenului de 60 de zile, pentru efectuarea cercetării administrative stabilit iniţial, şi care a expirat, aşa explicându-se atitudinea comandantului unităţii E. Constanţa, care prin adresa x/08.06.2011, a solicitat Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, repunerea în termenul de efectuare a cercetării, însă, prin Decizia administrativ - jurisdicţională nr. 65/CJ 410 din 21 iulie 2011, Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor a respins această cerere, fiind respinsă şi cererea de revizuire a Deciziei administrativ - jurisdicţională nr. 65/CJ/410 din 21.07.2011, prin Decizia administrativ-jurisdicţională nr. 104/CJ 615 din 20.10.2011.

Ca o consecinţă, prin O.Z.U. nr. 233/30.10.2011 comandantul E. Constanţa a stabilit o nouă comisie pentru cercetarea pagubei create de către prima comisie, ca urmare a neemiterii deciziei de imputare în termen, deoarece cercetarea administrativă nu s-a efectuat cu respectarea formelor de procedură, nefiind chemată în faţa comisiei persoana cercetată, lipsind-o astfel de dreptul la apărare.

Curtea de Apel a avut în vedere concluziile Comisiei de cercetare numită prin O.Z.U. nr. 233/30.10.2011 care, şi-a finalizat activitatea cu actul de cercetare reprezentat de Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. A-7954 datat 20.12.2011, prin care s-au stabilit: natura pagubei - cheltuieli de şcolarizare efectuate de către M.Ap. N. şi nerecuperate -, întinderea pagubei suma de - 5.578,11 RON - şi răspunderea materială pentru producerea acesteia în sarcina celor 4 reclamanţi, membri ai primei comisii de cercetare - fiind propusă emiterea deciziei de imputare, aspect de fapt finalizat de comandantul E. Constanţa ce a decis emiterea Deciziei de imputare nr. A-393/19.01.2012.

Curtea de Apel a înlăturat susţinerile reclamanţilor privind "nesoluţionarea contestaţiilor în termenul prevăzut de art. 30 alin. (4) din O.G. nr. 121/1998", dispoziţia legală făcând referire expresă la posibilitatea ca după expirarea termenelor prevăzute de lege, paguba să fie imputată celor vinovaţi de neefectuarea cercetării administrative, cu excepţia situaţiilor în care s-a dispus repunerea în termen, fapt ce în speţă nu s-a materializat.

Curtea de Apel a mai reţinut că pentru repararea pagubei, s-a stabilit răspunderea materială în sarcina persoanelor care nu au luat măsurile necesare pentru efectuarea cercetărilor administrative şi pentru emiterea deciziei de imputare, aceste persoane fiind reclamanţii - în condiţiile în care, nu s-a obţinut "repunerea în termen" - pentru respectarea dispoziţiilor cuprinse în pct. 98 Ordinul Ministrului Apărării Naţionale nr. M.5/22.01.1999 pentru aplicarea prevederilor O.G . nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, citat anterior.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs de reclamanţii A., B., C. şi D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursurilor este criticată sentinţa recurată în ceea ce priveşte aspecte legate de nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 vechiul C. proc. civ.

Recurenţii susţin că deşi din probele administrate s-a dovedit că prejudiciul se impunea a fi recuperat de la cpt. (r) F., ca urmare a nerespectării obligaţiei contractuale, conform art. 411 alin. (6) din Legea nr. 80/1995, aspect în raport de care nu se impunea ascultarea acestuia, instanţa în mod greşit a respins acţiunea.

De asemenea, nu s-a avut în vedere că, în cererea de trecere în rezervă, F. a menţionat în mod expres că este de acord să restituie cheltuielile de şcolarizare, proporţional cu perioada de contract rămasă neexecutată, contrar susţinerilor instanţei. Cadrul militar a fost trecut în rezervă prin Ordinul nr. 112/25.02.201 1, cu suportarea cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (6) din Legea nr. 80/1995.

În opinia recurenţilor, în mod greşit procesul-verbal de cercetare administrativă a fost avizat nefavorabil de către consilierul juridic, motivat de nerespectarea prevederilor art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 121/1998, deşi din probatoriul administrat a rezultat că nu este vorba de o cercetare administrativă pentru o abatere disciplinară a cadrului militar, trecut în rezervă sau pentru stabilirea unui prejudiciu cauzat de o faptă ilicită a acestuia, care să atragă răspunderea civilă delictuală de natură a impune explicaţii scrise din partea celui în cauză.

Recurenţii mai precizează că în este vorba de o răspundere contractuală, rezultând din contractul de şcolarizare, prevăzută în mod expres de art. 411 alin. (6) din Legea 80/1995, şi există acordul expres al cadrului militar pentru restituirea cheltuielilor de şcolarizare, ceea ce echivalează chiar cu angajamentul de plată, invocând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 3151 din 16 iunie 2010).

Măsura dispusă nu este motivată, nefiind indicate motivele pentru care s-a dispus această măsură. Simpla trimitere la textele de lege nu satisface cerinţa motivării actului administrativ, motivare care trebuie să conţină considerentele care justifică măsura dispusă.

În cauza C 509/1993 (CEJ) s-a reţinut că o detaliere a motivelor este necesară şi atunci când instituţia emitentă dispune de o largă putere de apreciere, întrucât motivarea conferă actului transparenţă, putându-se verifica în acest fel dacă actul este fundamentat.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (6) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare "în situaţia în care înainte de expirarea duratei stabilite cadrele militare reziliază contractul potrivit art. 85 alin. (1) lit. h), cadrele militare sunt obligate şi să restituie cheltuielile de întreţinere şi de instruire pe timpul şcolarizării, proporţional cu perioada de contract rămasă neexecutată.

Prin urmare suma se impunea a fi imputată cadrului militar trecut în rezervă.

Recurenţii mai susţin următoarele:

- prin OZU nr. 45/04.03.2011 au fost numiţi în comisa de cercetare administrativă în vederea recuperării cheltuielilor de întreţinere pe timpul şcolarizării a cadrului militar trecut în rezervă;

- întrucât pentru stabilirea cuantumului sumelor datorare de cadrul militar erau necesare mai multe relaţii, printre care şi datele cu cheltuielile de şcolarizare efectuate de militar de la G., prin adresa nr. x/21.03.2011, au solicitat acesteia să li comunice aceste relaţii;

- după ce s-au primit relaţiile solicitate de la G., respectiv la 03.05.2011, s-a încheiat procesul-verbal de cercetare administrativă prin care s-a propus recuperarea sumei de 5.578,11 RON reprezentând cheltuieli de şcolarizare efectuate de M.Ap. N. de la cadrul militar trecut în rezervă;

- termenul limită de finalizare a cercetării administrative era 04.05.2011;

- procesul-verbal de cercetare administrativă a fost avizat nefavorabil de către consilierul juridic, motivat de faptul că în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 121/1998 se impunea "ascultarea celui în cauză pentru explicaţii scrise";

- apreciindu-se greşit că cercetarea administrativă nu a respectat prevederile legale comandantul unităţii nu a emis decizia de imputare pentru cheltuielile de şcolarizare;

- deşi s-a arătat că în speţă nu este vorba de o cercetare administrativă pentru o abatere disciplinară sau pentru stabilirea unui prejudiciu cauzat de o faptă ilicită care să atragă răspundere civilă delictuală a celui în cauză, care să impună "explicaţii scrise" din partea celui în cauză, deşi s-a arătat că obligaţia de restituire a cheltuielilor de şcolarizare este o obligaţie contractuală prevăzută în mod expres de Legea nr. 80/1995 şi că în situaţii similare nu se solicită notă explicativă, în mod greşit comandantul unităţii nu a emis decizia de imputare pentru cadrul militar trecut în rezervă.

De altfel, nu s-a contestat niciodată faptul că în baza obligaţiilor contractuale asumate există obligaţia cadrului trecut în rezervă de a suporta cheltuielile de întreţinere pe perioada şcolarizării.

Prin urmare, potrivit art. 25 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998 se impunea emiterea deciziei de imputare pentru cadrul militar trecut în rezervă de către comandantul sau şeful unităţii a cărei comisie a efectuat cercetarea administrativă, decizie ce constituie titlu executoriu şi care putea fi contestată în conformitate cu dispoziţiile art. 30 din O.G. nr. 121/1998.

Recurenţii mai susţin că procedura de recuperare a cheltuielilor de şcolarizare a cadrului militar trecut în rezervă a fost aplicată şi interpretată greşit de către pârâtă, Decizia de imputare A 393/19.02.2012 fiind emisă în mod nelegal, deoarece prin OZU 40/27.02.2012 s-a dispus înfiinţarea unei alte comisii care să analizeze contestaţiile, iar prin procesul-verbal încheiat la 21.03.2012 comisia propune recuperarea cheltuielilor de şcolarizare de la cadrul militar care a beneficiat de şcolarizare, nu de la membrii comisiei.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de recurs a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cu toate că recursurile sunt formulate separat, motivele sunt comune astfel că instanţa le va analiza împreună.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, reclamanţii s-au adresat instanţei la data de 28.08.2012, cu acţiune având ca obiect:

- anularea Deciziei de imputare nr. A - 393/19.07.2012 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - E. Constanţa;

- anularea Deciziei nr. 63/CJ 333/30.05.2012 emisă de Ministerul Apărării Naţionale - Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor;

- suspendarea executării Deciziei de imputare;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenţii-reclamanţi au făcut parte din comisia de cercetare administrativă numită prin O.Z.U. nr. 45/04.03.2011 de către comandantul E. Constanţa, pentru cercetarea pagubei create ca urmare a trecerii în rezervă prin demisie, a unui cadru militar din unitate, paguba reprezentând cheltuielile de şcolarizarea efectuate de către M.Ap. N. pentru şcolarizarea acestuia în perioada 25.09.1998 - 31.07.2003.

Această comisie de cercetare şi-a desfăşurat activitatea în perioada 04.03.2011 - 03.05.2011, finalizându-şi activitatea cu actul de cercetare reprezentat de Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. A- 3166/03.05.2011, prin care a stabilit:

- natura pagubei - cheltuieli de şcolarizare efectuate de către M.Ap. N. şi nerecuperate ca urmare a încetării prin demisie a Contractului de exercitare a profesiei, înainte de perioada specificată;

- întinderea pagubei - suma de 5.578,11 RON;

- persoanele cărora le revine răspunderea materială pentru producerea pagubei şi a propus emiterea deciziei de imputare.

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că recurenţii-reclamanţi nu au respectat întocmai dispoziţiile procedurale prevăzute la cap. 3 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor şi cele de la art. 23 alin. (3).

Recurenţii susţin că recuperarea pagubei trebuia făcută de la cel care a creat paguba, persoana care a trecut în rezervă (prin demisie) înainte de expirarea contractului de cadru militar, rămânând astfel neacoperite cheltuielile de şcolarizare efectuate de către M.Ap. N. în perioada 25.09.1998 - 31.07.2003, pentru şcolarizarea sa.

Potrivit O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, comandantul E. Constanţa i-a numit/desemnat pe recurenţii-reclamanţi în comisia de cercetare administrativă a pagubei create.

Situaţia la care s-a ajuns, respectiv cea în care recuperarea pagubei să se facă nu de la cel care a creat-o ci, de la membrii comisiei de cercetare administrativă se datorează culpei acestora, constând în neluarea măsurilor necesare pentru efectuarea cercetării administrative cu respectarea prevederilor legale, soldată cu neemiterea deciziei de imputare.

Legiuitorul a statuat în cuprinsul art. 23 alin. (3) din O.G. nr. 121/1998, faptul că "în toate situaţiile" cercetarea împrejurărilor în care s-a produs paguba se face cu chemarea şi ascultarea celor în cauză, nefiind stabilită vreo excepţie de la această procedură, respectiv pentru cazul în care paguba e reprezentată de cheltuieli de şcolarizare asumate prin contract.

Deoarece procesul-verbal nu a primit avizul de legalitate iar comisia de cercetare îşi desfăşurase activitatea în perioada 04.03. - 03.05.2011 şi nu se solicitase prelungirea termenului de 60 de zile, s-a constatat că termenul pentru efectuarea cercetării administrative stabilit iniţial expirase, deci nu mai putea fi prelungit iar decizia de imputare nu fusese emisă.

Faţă de această situaţie, comandantul E. Constanţa a înţeles să solicite Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, repunerea în termenul de efectuare a cercetării (adresa A - 4056/08.06.2011). Prin Decizia administrativ-jurisdicţională nr. 65/CJ 410/21.07.2011 Comisia de jurisdicţie a imputaţiilor a respins această cerere iar ulterior, prin Decizia administrativ-jurisdicţională nr. 104/CJ/615/20.10.2011 şi cererea de revizuire a acestei decizii, a fost respinsă.

Astfel fiind, comandantul E. Constanţa a numit prin O.Z.U. nr. 233/30.10.2011 o altă comisie, pentru cercetarea pagubei create.

Nu poate fi reţinută critica recurenţilor, potrivit căreia depăşirea termenului de emitere a deciziei de imputare nu se datorează culpei membrilor comisiei de cercetare administrativă numită prin O.Z.U. nr. 45/04.03.2011 de către comandantul E. Constanţa.

Înalta Curte constată că prima comisie şi-a încheiat activitatea exact în a 60 - a zi, finalizând activitatea de cercetare prin Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. AS 166/03.05.2011, iar pe parcursul celor 60 de zile în care se putea efectua cercetarea administrativă a pagubei nu există nici o solicitare a comisie către comandant privind o eventuală prelungire a termenului pentru chemarea la audieri a demisionarului. Acest aspect pare că nici nu a fost luat în calcul de către membrii comisiei.

Comisia de cercetare numită prin O.Z.U. nr. 233/30.10.2011 şi-a finalizat activitatea cu actul de cercetare reprezentat de Procesul-verbal de cercetare administrativă nr. A-7954 datat 20.12.2011, în cuprinsul acestuia fiind stabilite: întinderea pagubei (5578,11 RON), persoanele răspunzătoare pentru producerea pagubei şi propunerea de emitere a deciziei de imputare. Potrivit art. 34 din O.G. nr. 121/1998, paguba se impută celor vinovaţi de neefectuarea cercetării administrative sau de neemiterea deciziei de imputare, cu excepţia situaţiilor în care s-a dispus repunerea în termen.

Cum cererea de repunere în termenul de efectuare a cercetării administrative a fost respinsă, vinovaţi de neemiterea deciziei de imputare sunt recurenţii, care în calitate de membri ai comisiei nu au efectuat cercetarea administrativă cu respectarea dispoziţiilor procedurale prevăzute la cap. 3 din O.G. nr. 121/1998, având ca rezultat neemiterea deciziei de imputare în termen legal.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurenţilor nu sunt întemeiate şi nu pot fi primite, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanţii A., B., C. şi D. împotriva Deciziei civile nr. 51/CA din 15 martie 2017 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 septembrie 2017.

Procesat de GGC - CL