Admissibility of accessory intervention in administrative proceedings for lack of direct legal interest.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea prime instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea din 25 aprilie 2017, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie accesorie, formulată de SC A. SRL, acordând termen la data de 23.05.2017.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că societatea intervenientă nu a justificat în promovarea cererii de intervenţie accesorie un interes propriu suficient, legitim, actual, concret de a interveni în proces, având în vedere că prin decizia contestată în cauză (78/22.12.2015) reclamanta a fost sancţionată pentru încălcarea prevederilor Deciziei anterioare a Consiliului Concurenţei nr. 52/16.12.2010, iar pronunţarea unei hotărâri în favoarea părţii pe care o apără, respectiv Consiliul Concurenţei, nu i-ar aduce niciun folos practic direct, pentru a justifica admisibilitatea cererii de intervenţie.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri a declarat apel SC A. SRL, prin administrator judiciar B. S.P.R.L., solicitând admiterea căii de atac şi schimbarea încheierii atacate şi admiterea cererii de intervenţie accesorie în apărarea pârâtului Consiliul Concurenţei, invocând prevederile şi art. 64 alin. (4), art. 63 şi următoarele din C. proc. civ.

3. Apărarea intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Procedura derulată în recurs

În raport cu prevederile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., recursul declarat împotriva încheierii de respingere în principiu a cererii de intervenţie se judecă în cel mult 10 zile de la înregistrare, interval care exclude, în mod obiectiv, parcurgerea etapelor procedurii de filtrare a recursurilor reglementate în art. 493 din C. proc. civ., motiv pentru care s-a acordat termen în şedinţă publică, la data de 28 septembrie 2017, cu citarea părţilor.

Recurenta a fost citată pentru termenul de judecată din 28 septembrie 2017 cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 RON.

Cum aceasta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia netimbrării contestaţiei în anulare, astfel cum rezultă din practicaua prezentei hotărâri.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În raport cu calea de atac exercitată de reclamant, se constată că întrucât calea de atac a apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, cauzele având ca obiect cereri de apel formulate în temeiul dispoziţiilor C. proc. civ. împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, ca instanţe de contencios administrativ, se califică şi vor fi înregistrate ca cereri de recurs.

Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia netimbrării recursului, conform art. 248 din C. proc. civ.

1. Regularitatea promovării căii de atac

Înalta Curte constată că, deşi recurenta a fost citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 50 RON, datorată conform art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, partea nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, faţă de dispoziţiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, care prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, conform legii.

Prevederile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. arată că menţiunile prevăzute art. 486 alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte reţine, totodată, că, în temeiul 39 din O.U.G. nr. 80/2013, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.

În ceea ce priveşte înscrisul aflat la dosar, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate, se constată că acesta a fost depus ulterior închiderii dezbaterilor (dar şi pronunţării soluţiei în cauză), aşa încât el nu poate fi avut în vedere, în raport cu prevederile art. 394 alin. (3) din C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru aceste considerente, Înalta Curtea va aplica sancţiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. şi va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de SC A. SRL prin administrator judiciar B. S.P.R.L. împotriva Încheierii din 25 aprilie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2017.

Procesat de GGC - CL