Annulment of appeal for failure to articulate statutory cassation grounds in administrative retirement dispute

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - B. Bucureşti - Băneasa, anularea certificatului medical nr. 170/01.11.2006 şi a Ordinului nr. 1483238/30.11.2006 privind trecerea sa în retragere, fiind clasat medical inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidenţă şi încadrat în gradul III de invaliditate, cu drept de pensie conform Legii nr. 164/2001.

Prin Sentinţa civilă nr. 933 din 20 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârât prin întâmpinare şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor - B. Bucureşti - Băneasa, reţinând că există autoritate de lucru judecat.

Împotriva Sentinţei civile nr. 933 din 20 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor - B. Bucureşti - Băneasa a invocat următoarele excepţii:

- excepţia tardivităţii formulării recursului;

- excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrare în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Raportul întocmit la data de 5 ianuarie 2015, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi 3 din C. proc. civ., Completul de filtru învestit cu soluţionarea dosarului de faţă a apreciat că recursul nu îndeplineşte toate cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) - e) C. proc. civ.

Astfel, în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ., astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în mod expres de textele legale anterior menţionate, sub sancţiunea nulităţii recursului.

De asemenea, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că recurentul nu a depus dovada achitării taxelor de timbru în cuantumul datorat, conform O.U.G. nr. 80/2013;

Prin încheierea din 25 februarie 2015 completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3), prin care s-a apreciat ca fiind fundamentată soluţia de anulare a recursului.

Înalta Curte constată că după data efectuării raportului, recurentul-reclamant a achitat taxa de timbru aferentă recursului declarat.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispoziţiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii recursului, invocată prin întâmpinare, constatând că recursul a fost declarat şi motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Astfel, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, sentinţa a fost comunicată reclamantului la data de 24.04.2014, iar acesta a declarat recurs la data de 8.05.2014, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de dispoziţiile legale în vigoare.

În speţă, astfel cum s-a reţinut şi în raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, cererea de recurs nu îndeplineşte toate cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) şi c) - e) din acelaşi cod, deoarece recurentul nu a indicat şi nu a dezvoltat vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi nu a adus sentinţei atacate vreo critică ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de acest text legal, partea exprimându-şi doar nemulţumirea faţă de soluţia primei instanţe.

Prin urmare, susţinerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinţei recurate şi ca atare nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat.

Dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), coroborat cu art. 486 alin. (3), art. 489 alin. (2) şi art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, constituită în Complet de filtru, va anula recursul formulat, ţinând seama şi de prevederile art. 499 din acelaşi cod, decizia urmând a fi comunicată părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii formulării recursului.

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 933 din 20 martie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 mai 2015.

Procesat de GGC - GV