Automobile Tax Assessment: Timeliness of Recourse Against a Negative Competence Conflict Regulator

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, petentul A. a contestat, în contradictoriu cu intimata D.G.I.T.L.- Consiliul Local Sector 1, somaţia nr. 192982/19.10.2011 prin care era obligat la plata taxei auto pentru anii 2010 şi 2011, în sumă totală de 1080 RON.

Prin Sentinţa civilă nr. 10394 din 5 iunie 2012, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Sentinţa civilă nr. 4623 din 2 octombrie 2013, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Curtea de Apel Bucureşti pentru a pronunţa regulatorul de competenţă.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 3988 din 11 decembrie 2013 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul A., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând că prezenta cauză trebuie soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti.

Mai înainte însă de a examina motivele de recurs, Curtea constată că recursul este tardiv declarat.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "Instanţa competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Hotărârea este supusă recursului, în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepţia celei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care este irevocabilă".

Termenul de 5 zile stabilit prin textul legal menţionat se calculează potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) din C. proc. civ. care arată că "termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul".

Pe de altă parte, alin. (5) al aceluiaşi articol stabileşte că "termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare".

Din actele dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată la data de 6 martie 2014, recursul fiind declarat la data de 15 aprilie 2014 .

Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit regulilor stabilite prin dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi 5 din C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care petentul avea dreptul să declare recurs era cuprins între 6 martie 2014 şi 12 martie 2014, inclusiv.

Cum data de 15 aprilie 2014, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, respectiv viza preşedintelui secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti a depăşit termenul de 5 zile impus de lege, rezultă că recursul este tardiv.

În aceste condiţii, faţă de cele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 103 alin. (1) şi ale art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 3988 din 11 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 06 mai 2015.

Procesat de GGC - GV