Bachelor's degree recognition claim rejected on ministry's lack of statutory authority

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 24.03.2013, prin declinare de competenţă de la Tribunalul Bucureşti, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti şi Universitatea B., solicitând obligarea pârâţilor la recunoaşterea diplomei de licenţă şi suplimentului la diplomă emise de Universitatea B., sub sancţiunea plăţii de 2000 RON penalităţi pe zi de întârziere de la data pronunţării sentinţei cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 1721 din 28.05.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a indicat niciun temei legal care să reglementeze o astfel de procedură şi un astfel de act de recunoaştere a unei diplome. Refuzul pârâtului de a emite un astfel de act de recunoaştere a diplomei de licenţă nu poate fi considerat unul nejustificat în condiţiile în care, dimpotrivă, emiterea unui astfel de act ar fi fost lipsită de temei legal, actul fiind lipsit de efecte juridice.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Criticile expuse în cererea de recurs au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., în sinteză reiterându-se că soluţia de respingere a acţiunii având ca obiect obligarea pârâţilor să recunoască reclamantei diploma de licenţă emisă de Universitatea B. este de natură a o vătăma pe aceasta, care este absolventă a universităţii menţionate, Facultatea de Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, forma de învăţământ la distanţă.

Prin Ordinul nr. 3404/2006 (art. 8) Ministerul Educaţiei a recunoscut posibilitatea organizării de către universităţile acreditate a formei de învăţământ la distanţă, pentru domeniile la care sunt acreditate să organizeze cursuri de zi.

S-a mai arătat că potrivit teoriei de drept comun a irevocabilităţii actelor juridice, inclusiv a actelor administrative jurisdicţionale, odată ce un act a fost emis, el nu mai poate fi retractat de emitent, ci poate fi desfiinţat chiar prin intermediul instanţei judecătoreşti.

În concret, adeverinţele/diplomele eliberate de Universitatea B. au produs deja efecte juridice faţă de terţi, iar obţinerea unei diplome presupune în fapt şi recunoaşterea formei de învăţământ urmate de absolvent.

Punctul de vedere al intimatului Ministerul Educaţiei Naţionale (succesor al MECTS conform O.U.G. nr. 99/2012) a fost expus în întâmpinare, subliniindu-se că în lipsa unui temei legal pentru obligaţia recunoaşterii diplomei emise de o universitate nu poate fi admisă acţiunea reclamantei şi că pentru acestea se apreciază ca fiind legală şi temeinică sentinţa recurată.

Examinând cauza din perspectiva obiectului ei, a prevederilor legale incidente, precum şi prin prisma dispoziţiilor art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat şi îl va respinge ca atare pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

În evaluarea acţiunii cu care a fost învestit, în mod corect, judecătorul fondului s-a raportat, pe de o parte, la obiectul acesteia (obligarea MECTS să recunoască diploma de licenţă seria A nr. 0045258 emisă de Universitatea B. în favoarea reclamantei), iar pe de altă parte, la normele care reglementează atribuţiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 şi H.G. nr. 536/2011, dar şi la reglementările legale relevante pentru speţă - Ordinul MECTS nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învăţământul superior şi Legea învăţământului nr. 84/1995 în vigoare la momentul eliberării diplomei de licenţă a reclamantei.

Din analiza tuturor actelor normative menţionate a rezultat că ministerul pârât nu are nicio atribuţie de a emite acte prin care să recunoască diplomele de licenţă, conform art. 4(2) din Ordinul MECTS nr. 2284/2007 atribuţiile acestei autorităţi privind conceperea şi tehnoredactarea modelelor de referinţă ale formularelor acestor acte, pe baza consultărilor cu instituţiile de învăţământ şi cu alte instituţii prevăzute de lege.

Diploma de licenţă este un document oficial şi câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiţii de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

În acest sens jurisprudenţa Înaltei Curţi (spre exemplificare: Deciziile secţiei contencios administrativ şi fiscal nr. 2574/24 mai 2012 şi nr. 5744/4 iunie 2013) confirmă soluţia în prezenta cauză.

Protejarea drepturilor ce decurg din diploma de licenţă se poate realiza, însă în cadrul altui demers judiciar, în ipoteza în care recurentei-reclamante îi sunt vătămate drepturi concrete ce decurg din diploma de licenţă al cărei titular este, ceea ce în speţă nu a fost invocat şi demonstrat.

Având în vedere cele arătate, precum şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 1721 din 28 mai 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 mai 2015.

Procesat de GGC - GV