Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of civil competence for compensation claim over abnormally taken real estate
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, establishing that the Bihor County Court, Civil Section, is competent to hear the case, thereby rejecting the administrative character asserted by lower courts. The dispute involved a claim for compensation difference regarding abnormally taken real estate under Law No. 10/2001, where the plaintiff sought payment or in-kind attribution from local authorities and the National Authority for Property Restitution after prior instances (Bihor Tribunal, Oradea Court of First Instance, and Oradea Court of Appeal) had declined jurisdiction based on conflicting interpretations of subject-matter competence. The Supreme Court determined that the action was civil in nature rather than administrative, as the plaintiff challenged a specific monetary claim derived from a report issued by a local commission rather than an individual administrative act, thus excluding the application of the Administrative Litigation Code. Consequently, the court applied Article 26 of Law No. 10/2001 and Article 22(5) of the Code of Civil Procedure to assign jurisdiction to the civil section of the first-instance court, overriding the previous declinations to administrative jurisdictions.
Legislator headnote
AI generatedart. 94 pct. 1 lit. j) din C. proc. civ, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, art. 26 din Legea nr. 10/2001, art. 22 alin. (5) din C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of civil competence for compensation claim over abnormally taken real estate: The dispute involved a claim for compensation difference regarding abnormally taken real estate under Law No. 10/2001, where the plaintiff sought payment or in-kind attribution from local authorities and the National Authority for Property Restitution after prior instances (Bihor Tribunal, Oradea Court of First Instance, and Oradea Court of Appeal) had declined jurisdiction based on conflicting interpretations of subject-matter competence. The Supreme Court determined that the action was civil in nature rather than administrative, as the plaintiff challenged a specific monetary claim derived from a report issued by a local commission rather than an individual administrative act, thus excluding the application of the Administrative Litigation Code. Consequently, the court applied Article 26 of Law No. 10/2001 and Article 22(5) of the Code of Civil Procedure to assign jurisdiction to the civil section of the first-instance court, overriding the previous declinations to administrative jurisdictions.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria Oradea prin primar, Consiliul Local al Municipiului Oradea şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 45.013,35 euro, echivalentul sumei de 165.100 RON la data de 14.05.2008, reprezentând despăgubiri-diferenţă, stabilite potrivit prevederilor speciale a plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv şi neretrocedate în natură, sumă prevăzută prin referatul nr. x/14.05.2008, emis de Primăria Municipiului Oradea - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor la despăgubirea pentru diferenţa în sumă de 45.013,35 euro, echivalent a sumei de 165.100 RON la data de 14.05.2008, stabilită prin referatul nr. x/14.05.2008, emis de Primăria Municipiului Oradea - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 prin echivalent - atribuirea în natură către reclamant a apartamentelor nr. 2 şi nr. 3, situate în imobilul din Oradea, apartamente în vecinătatea şi continuarea apartamentului nr. 1, deţinut de reclamant în acelaşi imobil.
La termenul de judecată din data de 16.06.2014 tribunalul a disjuns capătul de cerere subsidiar, privind obligarea pârâţilor la despăgubirea pentru diferenţa de 45.013,35 euro prin atribuirea în natură către reclamant a apartamentelor nr. 2 şi 3 situate în imobilul din Oradea.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Tribunalul Bihor, prin Sentinţa civilă nr. 547 din 23.06.2014, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 94 pct. 1 lit. j) din C. proc. civ., republicată, competentă să soluţioneze în primă instanţă cererile evaluabile în bani, în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părţilor.
Obiectul cauzei îl constituie pretenţia a cărei valoare determină competenţa instanţei şi nu obligarea pârâtei la emiterea unui act ce ar determina competenţa raportat la calitatea sa.
2.2. Judecătoria Oradea, prin Sentinţa civilă nr. 9.882/09.10.2014, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că în cauză sunt incidente dispoziţiile legii speciale (Legea nr. 247/2005), raportat la cele ale art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, apreciind că stabilirea competenţei în soluţionarea cererii introductive trebuie stabilită, cu preeminenţă, în funcţie de calitatea pârâtei ANRP, respectiv aceea de autoritate a administraţiei publice centrale.
2.3. Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 14 din 28 ianuarie 2015, a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă, a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a considerat că în speţă nu sunt aplicabile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind rangul autorităţii emitente, întrucât cauza are natura juridică a unei acţiuni în contencios administrativ deoarece priveşte refuzul unei autorităţi publice de a emite un act administrativ însă, competenţa între instanţele de contencios administrativ trebuie stabilită în funcţie de prevederile speciale ale art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi nu raportat la prevederile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (1), 134 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează să pronunţe regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei şi dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul cererii deduse judecăţii vizează o acţiune în pretenţii, determinată de încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
În speţă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 45.013,35 euro, reprezentând diferenţă despăgubiri stabilite potrivit prevederilor speciale a plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv şi neretrocedate în natură, sumă prevăzută prin referatul nr. x/14.05.2008, emis de Primăria Municipiului Oradea - Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim."
Raportat la aceste dispoziţii legale şi la situaţia de fapt, Înalta Curte constată că reclamantul nu a supus cenzurii instantei niciun act emis în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Prin urmare, pretenţia concretă dedusă judecăţii nu vizează un act administrativ, competenţa instanţelor de contencios administrativ fiind astfel exclusă.
Faţă de obiectul cererii se constată ca raportul juridic dedus judecăţii este unul de drept civil, prin urmare sunt aplicabile prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
3. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, secţia civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Oradea prin primar, Consiliul Local al Municipiului Oradea, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în favoarea Tribunalului Bihor, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.
Procesat de ED