Appeal dismissed; no personal interest in oil-title clarification for non-licensee.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 523 din 14 februarie 2014, a admis excepţia lipsei de interes, respingând, în consecinţă, ca lipsită de interes acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, având ca obiect obligarea acesteia să emită actul administrativ solicitat în cererea A1 nr. x - 29.08.2013 adresată Agenţiei şi plângerea A2 nr. x - 25.09.2013 adresată pârâtei, despre zăcământul petrolier din zona Pîncota (A4-1) referitor îndeosebi la precizarea dreptului permanent de proprietate al statului asupra 100% din producţia brută petrolieră obţinută pe durata concesiunii petroliere sau acordului petrolier.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reluat pe larg argumentele expuse în faţa primei instanţe, susţinând, în esenţă, că hotărârea primei instanţe este contradictorie şi este consecinţa aplicării greşite a prevederilor legale incidente.

O parte semnificativă a memoriului de recurs vizează analiza unor instituţii din diferite acte normative, fără relevanţă din perspectiva controlului judiciar exercitat împotriva sentinţei atacate.

Totodată, recurentul a arătat că reformulează obiectul cererii A şi formulează cereri noi în locul solicitărilor referitoare la emiterea actului administrativ în cauză, cerând plata unor daune morale în sumă de 220.000 RON.

3. Apărarea intimatelor-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii atacate. În esenţă, faţă de obiectul acţiunii, reprezentând obligarea pârâtei să emită un act administrativ în aplicarea art. 47 lit. e) din Legea petrolului nr. 238/2004 cu modificările şi completările ulterioare, susţine că reclamantului, nefiind titular de acord petrolier, nu îi pot fi aplicabile prevederile Legii petrolului nr. 238/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 29 octombrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând obligarea autorităţii publice pârâte să emită un act administrativ în aplicarea art. 47 lit. e) din Legea petrolului nr. 238/2004 cu modificările şi completările ulterioare, cu referire la zăcământul petrolier din zona Pîncota (A4-1), astfel cum a solicitat în cererea A1 nr. x - 29.08.2013 şi plângerea A2 nr. x - 25.09.2013 adresate acesteia.

Analizând cu prioritate prima instanţă interesul reclamantului în promovarea cererii de chemare în judecată a ajuns la concluzia că aceasta este lipsită de interes.

Această soluţie este corectă.

Cererea recurentului privind obligarea intimatei să emită un act administrativ în aplicarea art. 47 lit. e) din Legea petrolului nr. 238/2004 cu modificările şi completările ulterioare, nu poate fi primită ca urmare a faptului că acesta nu este titular de acord petrolier.

Prin urmare, recurentul, nefiind titular de acord petrolier, cererea acestuia nu justifică emiterea unui act administrativ în sensul solicitat, acesta nedovedind nici interesul şi nici folosul personal la emiterea respectivului act.

În fine, cât priveşte solicitarea recurentului în sensul că formulează cereri noi în locul celei referitoare la emiterea actului administrativ care formează obiectul cauzei, instanţa de control judiciar constată că în recurs nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi, potrivit art. 478 din C. proc. civ. raportat la art. 494 din acelaşi cod.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 523 din 14 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.

Procesat de ED