Tax authority's obligation to resolve objection to refusal of VAT interest payment and mootness of appeal following judgment execution

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 577 din 27 noiembrie 2013, a admis excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere şi în consecinţă a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

Totodată, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Cluj-Napoca în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a obligat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să soluţioneze contestaţia reclamantei din data de 11.01.2013, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Prin aceeaşi sentinţă, a respins excepţia inadmisibilităţii celui de al doilea capăt de cerere şi a respins acest capăt de cerere, obligând pârâtele să achite reclamantei suma de 3.595,41 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a formulat critici în privinţa soluţiei de obligare a instituţiei de a soluţiona contestaţia reclamantei din data de 11.01.2013, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, precum şi la cheltuieli de judecată.

În esenţă, a susţinut că, în speţă, solicitarea dobânzilor nu este justificată, având în vedere prevederile OMFP nr. 1.899/2004 şi faptul că sumele pentru care se solicită dobânzi de întârziere au fost soluţionate în termen, iar în privinţa cheltuielilor de judecată a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 451 - 453 din C. proc. civ.

În concluzie, recurenta a arătat că a respectat normele legale în materie, fiind justificată întârzierea în soluţionarea deconturilor negative de TVA, solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii atacate, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate, fiind neîntemeiată.

3. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă SC A. SRL Cluj-Napoca a solicitat, în principal, anularea recursului formulat, iar în subsidiar, admiterea excepţiei lipsei de interes în promovarea recursului şi în consecinţă respingerea recursului ca inadmisibil; respingerea recursului formulat ca nefondat.

Cu privire la nulitatea recursului, a arătat că recurenta nu aduce critici de nelegalitate hotărârii recurate cu privire la partea acţiunii care a fost admisă privind obligarea sa la soluţionarea contestaţiei societăţii împotriva refuzului nejustificat de soluţionare a cererii de plată a dobânzilor astfel cuvenite, acesta fiind sigurul capăt de cerere admis de instanţă, ci doar reia apărările aduse în faţa primei instanţe referitoare la primul capăt de cerere care a fost respins ca inadmisibil.

Prin urmare, a solicitat anularea recursului, ca urmare a neindicării în cererea de recurs a motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază acesta.

Cu referire la excepţia lipsei de interes, a susţinut că prin Decizia nr. 6/17.01.2014 recurenta s-a conformat dispoziţiilor instanţei de fond, soluţionând contestaţia sa împotriva refuzului nejustificat al organelor fiscale de a soluţiona cererea societăţii de plată a dobânzilor cuvenite.

Cu alte cuvinte, a fost soluţionată contestaţia sa din 11.01.2013.

A apreciat că, întrucât recurenta a executat în totalitate hotărârea pronunţată de prima instanţă, este evident că aceasta nu mai are niciun fel de interes în promovarea căii de atac a recursului împotriva acestei hotărâri, la care a achiesat în mod tacit, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 464 din C. proc. civ., republicat.

Pe fondul recursului, intimata a solicitat respingerea acestuia, susţinând că, în înţelesul Ordinului M.E.F. nr. 1.857/2007, prelungirea termenului de 45 de zile are caracter de excepţie, făcând referire la art. 70 din C. proc. fisc., iar această prelungire nu poate interveni decât anterior expirării termenului.

În opinia sa, dat fiind caracterul expres şi limitativ al situaţiilor în care se poate dispune prelungirea termenului de 45 de zile aferent soluţionării deconturilor TVA cu opţiune de rambursare, organul fiscal avea obligaţia nu doar să informeze contribuabilul asupra acestor situaţii care au generat depăşirea termenului, ci şi să dovedească împrejurările care au stat la baza prelungirii termenului, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.

În fine, cât priveşte critica referitoare la cheltuielile de judecată, a arătat că, în cauză, culpa procesuală a recurentei este evidentă, atâta vreme cât aceasta s-a opus solicitării, iar prima instanţă a admis acţiunea formulată.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 20 octombrie 2014, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (6) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimate şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea pârâtelor la plata dobânzii cuvenite pentru sumele restituite în baza deconturilor negative de TVA aferente lunilor martie 2009 şi august 2008, cu depăşirea termenului legal, dobândă în cuantum total de 1.108.950 RON, precum şi fixarea unui termen de maxim 30 de zile, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în care organul fiscal să fie obligat să realizeze respectiva operaţiune, în caz contrar să se facă aplicarea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei de a soluţiona cererea sa de plată a dobânzii cuvenite pentru sumele restituite în baza deconturilor negative de TVA aferente lunilor martie 2009 şi august 2008, cu depăşirea termenului legal, precum şi fixarea unui termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în care organul fiscal să fie obligat sa emită respectivul act administrativ, în caz contrar să se facă aplicarea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, a solicitat obligarea organului competent de a soluţiona contestaţia sa împotriva refuzului nejustificat de soluţionare a cererii de plată a dobânzii cuvenite pentru sumele restituite în baza deconturilor negative, de TVA aferente lunilor martie 2009 şi august 2008, cu depăşirea termenului legal, precum şi fixarea, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a unui termen de maxim 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în care organul fiscal să fie obligat să emită respectivul act administrativ, urmând ca în cazul în care aceasta obligaţie nu va fi respectată să se facă aplicarea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa recurată, prima instanţă a obligat Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să soluţioneze contestaţia reclamantei din data de 11.01.2013, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă hotărârii, celelalte capete de cerere fiind respinse.

Prin Decizia nr. 6/17.01.2014 depusă în recurs, recurenta-pârâtă s-a conformat dispoziţiilor primei instanţe, în sensul că a soluţionat contestaţia formulată de intimata-reclamantă împotriva refuzului nejustificat al organelor fiscale de a soluţiona cererea societăţii de plată a dobânzilor cuvenite.

Cum în cauză calea de atac este exercitată în privinţa soluţiei de obligare a instituţiei recurente de a soluţiona contestaţia reclamantei din data de 11.01.2013, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, iar respectiva contestaţie a fost soluţionată prin Decizia nr. 6/17.01.2014, se constată că hotărârea recurată a fost executată în totalitate, aşa încât ar fi de prisos cercetarea motivelor de recurs formulate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 577 din 27 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.

Procesat de ED