Res judicata bars action on same facts despite prior dismissal for lateness; nullity complaint inadmissible for lacking material error

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Decizia contestată

Prin Decizia nr. 2.771 din 12 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 679 din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că în mod corect prima instanţă a reţinut că există autoritate de lucru judecat, acţiunea formulată de reclamant având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi ca şi cererea formulată, anterior, care a format obiectul dosarului nr. x/2009, soluţionat de Curtea de Apel Timişoara, în primă instanţă, prin Sentinţa civilă nr. 271/19.05.2010, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1397/09.03.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

De asemenea, a apreciat ca neavând relevanţă faptul că acţiunea iniţială a fost soluţionată pe excepţia tardivităţii, întrucât în combaterea acestei excepţii reclamantul a avut la dispoziţie calea de atac a recursului, iar nu formularea unei alte acţiuni cu acelaşi obiect.

Prin urmare, instanţa de recurs a apreciat că este lipsită de relevanţă împrejurarea potrivit căreia prin Sentinţa civilă nr. 271/2010 a Curţii de Apel Timişoara nu s-a judecat fondul raportului de drept administrativ datorită tardivităţii acţiunii, în condiţiile în care situaţia de fapt este identică.

2. Contestaţia în anulare exercitată

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., indicând drept temei prevederile art. 318 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatorul a reluat argumentele prezentate şi în faţa instanţei de recurs, învederând faptul că cererea sa a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat, cu toate că în dosarul nr. x/2009 acţiunea sa fusese respinsă ca tardivă.

În opinia sa, câtă vreme acţiunea care a format obiectul dosarului nr. x/59/2009 nu a fost soluţionată pe fond, în dosarul nr. x/2011 nu se putea reţine autoritatea de lucru judecat.

În concluzie, contestatorul a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, invocând şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.039/2012.

3. Prin concluzii scrise depuse la dosar, contestatorul a reiterat criticile din contestaţie.

4. Apărarea intimatului pârât Ministerul Apărării Naţionale

Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă, având în vedere că motivele invocate de contestator au fost invocate şi analizate pe calea recursului, iar în privinţa Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.039/2012 arată că aceasta nu are legătură cu admisibilitatea contestaţiei.

II. Consideraţiile Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Examinând admisibilitatea contestaţiei, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 317-318 din C. proc. civ.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Potrivit art. 318 din C. proc. civ.:

"hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

Pornind de la interpretarea acestei prevederi legale, Înalta Curte constată, pe de o parte, că legiuitorul a circumstanţiat obiectul contestaţiei în anulare speciale, care poate viza exclusiv hotărârile pronunţate în recurs.

Pe de altă parte, "greşeala materială" la care se referă art. 318 din C. proc. civ. constă în erori de ordin procedural de o asemenea gravitate încât să fi avut drept consecinţă pronunţarea unei soluţii greşite, confundarea unor elemente materiale sau a unor date esenţiale ale dosarului.

Înalta Curte reaminteşte că greşelile instanţei de recurs, care deschid calea contestaţiei în anulare, sunt greşeli de fapt şi nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor şi de interpretare a dispoziţiilor legale.

Or, motivele invocate în contestaţie nu reprezintă motive în sensul art. 318 din C. proc. civ. pentru a fi incidentă ipoteza greşelii materiale, argumentată de contestator pe împrejurarea că instanţa de recurs în mod greşit a apreciat că soluţia asupra cererii sale, care a fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat, este corectă, ceea ce a condus la dezlegarea greşită a pricinii.

Prin urmare, contestatorul reiterând criticile soluţionate prin decizia atacată, prin calea de atac exercitată, formulează un recurs la recurs, ceea ce contravine principiului unicităţii recursului.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a conturat ideea potrivit căreia redeschiderea procesului judecat irevocabil poate fi determinată numai de circumstanţe substanţiale şi imperative, care au făcut ca erorile de fapt să devină vizibile doar la finalul unei proceduri judiciare (cauzele Mitrea c. România şi B. c România), ceea ce nu este cazul în speţă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în contestaţia în anulare

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2.771 din 12 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2015.

Procesat de ED