Jurisdictional conflict resolved: service apartment sale claim is civil, not administrative—competence set with Târgoviște District Court.

Asupra conflictului negativ de competenţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Târgovişte la data de 26.09.2013 sub nr. x/315/2013 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, a solicitat instanţei obligarea acestuia din urmă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului situat în Târgovişte, jud. Dâmboviţa.

În motivarea acţiunii, a arătat că este cadru militar activ al serviciului de Telecomunicaţii Speciale, serviciu ce face parte din Sistemul Naţional de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională la data de 01.10.1990 între părţi s-a încheiat contractul de muncă înregistrat pe o durată nedeterminată, reclamanta având funcţia de telefonistă.

A mai arătat reclamanta că Ordinul M.A.N. nr. M 120/2009 de aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea de către M.A.N. a unor locuinţe de serviciu pe care le are în administrare a fost modificat prin Ordinul nr. M2/15.01.2013 care prevede la art. 6 lit. a) că persoanele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 562/2004 pot solicita în scris cumpărarea locuinţelor de serviciu deţinute.

Deşi a revenit cu noi cereri de a cumpăra aceste locuinţe de serviciu, după apariţia acestui ordin, în luna martie 2013, reclamanta a arătat că aceste cereri au rămas fără răspuns, iar ministerul a solicitat în instanţă evacuarea reclamantei din această locuinţă.

În fine, precizează că, potrivit art. 7 şi 11, pct. 5 din Legea nr. 92/1996, Serviciul de Transmisiuni Speciale are structură militară şi face parte din Sistemul Naţional de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, iar potrivit art. 16 din acelaşi act normativ prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare se aplică şi personalului Serviciului de Transmisiuni Speciale.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1528 din C. civ., Legea nr. 357/2006, Legea nr. 92/1996, Legea nr. 80/1995, Ordinul nr. 86/2000 al M.A.N., Legea nr. 562/2004 modificată prin Legea nr. 174/2009, Ordinul Ministrului nr. 120/27.10.2009, actualizat prin Ordinul Ministrului nr. M2/1501/2013.

Apărările formulate în cauză

Pârâtul, Ministerul Apărării Naţionale, prin întâmpinarea formulată, a înţeles să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.A.N., întrucât Unitatea Militară x Bucureşti a fost delegată să se ocupe de vânzarea acestui apartament, iar M.A.N. nu poate avea calitate pasivă, ci doar calitate de reprezentant.

Pe fondul, cauzei a arătat că reclamanta este angajată a S.T.S. încă din anul 1993 şi ocupă fără titlu locuinţa de serviciu.

La data de 25.11.2013 pârâtul a depus cerere reconvenţională prin care a solicitat evacuarea reclamantei din locuinţa de serviciu unde locuieşte fără titlu, obligarea reclamantei la achitarea pe ultimii trei ani a chiriei legale pentru lipsa de folosinţă a imobilului, obligarea la achitarea chiriei legale actualizată cu indicele de inflaţie, în continuare, până la evacuarea efectivă din locuinţa de serviciu, obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin completarea la întâmpinare şi a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgovişte în soluţionarea cauzei, având în vedere că potrivit art. 7 alin. (2) din Ordinul nr. M 120 din 27 noiembrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind vânzarea de către Ministerul Apărării Naţionale a unor locuinţe de serviciu pe care le are în administrare, "în cazul în care nu se poate da curs cererii de cumpărare a unei locuinţe de serviciu, unitatea vânzătoare comunică solicitantului refuzul motivat, în termen de 30 de zile."

Prin precizarea cererii reconvenţionale, prin care a solicitat obligarea reclamantei să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie locuinţa de serviciu pe care o ocupă în mod abuziv, obligarea reclamantei la plata chiriei în cuantum de 1.634,62 RON pentru perioada 15.02.2013 - 28.02.2014 şi a chiriei de 130,77 RON pe lună, în continuare, până la predarea efectivă a locuinţei de serviciu, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflaţie până la data achitării efective.

De asemenea, pârâtul a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a Statului român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca proprietar al imobilului ce face obiectul dosarului, motivat de faptul că, potrivit extrasului de carte funciară, locuinţa de serviciu în litigiu se află în domeniul privat al statului şi în administrarea Ministerului Apărării Naţionale/U.M. x Târgovişte.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Judecătoria Târgovişte, prin Sentinţa nr. 3.812 din 21 octombrie 2014, a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgovişte în soluţionarea prezentei cauze, invocată de pârât şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă judecătoria a reţinut că, potrivit art. III din Legea nr. 562/2004, criteriile pentru stabilirea locuinţelor de serviciu ce se pot vinde în condiţiile art. 1 din lege sunt prevăzute în Normele metodologice reprezentate de Ordinul nr. M.120/27.11.2009, ce reglementează în mod unitar vânzarea de către Ministerul Apărării Naţionale a unor locuinţe de serviciu pe care acesta le are în administrare către titularii contractelor de închiriere.

Învestită cu soluţionarea cauzei Curtea de Apel Ploieşti, prin Sentinţa nr. 18 din 28 ianuarie 2015, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel a reţinut că, stabilirea competentei instanţelor de contencios administrativ este determinată de stabilirea caracterului administrativ al actului dedus judecaţii.

În prezenta cauza, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a locuinţei de serviciu închiriate, temeiul acestei acţiuni constituindu-l dispoziţiile Legii nr. 562 din 7 decembrie 2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare.

Considerentele Înaltei Curţi în privinţa regulatorului de competenţă

Constatând că a fost legal învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în raport cu obiectul cauzei, competenţa revine Judecătoriei Târgovişte.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că reclamanta, prin prezenta acţiune, a solicitat obligarea Ministerului Apărării Naţionale la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a locuinţei de serviciu închiriate, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 562 din 7 decembrie 2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare.

Raportat la caracteristicile pe care trebuie să le aibă actul administrativ, astfel cum este definit de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, "contractul de vânzare-cumpărare" nu este act administrativ în înţelesul legii.

Aşadar, cererea de chemare în judecată şi care poartă asupra obligaţiei de a încheia un astfel de contract de închiriere cade în competenţa instanţei de drept comun - instanţa de drept civil - şi nu a instanţei de contencios administrativ.

Pentru acest considerent, contractul de vânzare-cumpărare a cărui încheiere o solicită reclamanta, nu poate fi considerat un act emis în regim de putere putere publică, acesta fiind un act juridic civil care reprezintă manifestarea de voinţă sau, după caz, acordul de voinţă făcut cu intenţia de a produce efecte juridice respectiv de a naşte, de a modifica sau de a stinge un raport juridic civil concret.

Mai mult decât atât, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, "sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.

Fată de acest aspect este de precizat că nu este vorba de un contract încheiat de o autoritate publică, contractul de închiriere fiind unul de natură civilă, reglementat prin Legea locuinţei nr. 114/1996, cu modificările şi completările ulterioare, iar regulamentele şi ordinele interne ale Ministerului Apărării Naţionale cu privire la locuinţele de serviciu şi atribuirea acestora, despre care vorbeşte intimatul-reclamant, au fost date în aplicarea Legii generale - Legea locuinţei - ce reglementează contractul de închiriere - ca fiind unul de drept civil.

Aşadar, contractul de vânzare-cumpărare nu prezintă caracteristicile unui act administrativ în sensul legii, litigiul ce face obiectul prezentei cauze nu poate forma obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, competentă a-l soluţionat fiind instanţa de drept comun.

În consecinţă, statutul de utilitate publică recunoscut unei persoane juridice de drept privat nu are drept consecinţă includerea acesteia în categoria autorităţilor publice pentru totalitatea actelor juridice întocmite, indiferent de obiectul şi sfera lor de reglementare.

Din acest motiv, nu se poate reţine că toate actele juridice întocmite de persoana juridică de drept privat cu statut de utilitate publică, astfel cum este pârâtul, sunt acte administrative de autoritate care pot fi contestate în condiţiile prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Întrucât în cauză nu se poate reţine competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea prezentei cauze şi având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2015.

Procesat de ED