Validity of health insurance authority's power to issue tax enforcement titles: appeal dismissed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul excepţiei de nelegalitate şi procedura derulată în faţa primei instanţe

Prin încheierea din 10 septembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul nr. x/2012, s-a dispus sesizarea instanţei de contencios administrativ cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

În argumentele prezentate, autorul excepţiei de nelegalitate, reclamantul A., a susţinut că, prin art. 35 se adaugă la lege, în sensul că se extinde competenţa Casei de Asigurări de Sănătate privind emiterea de decizii de impunere, care, la scadenţă, au valoare de titlu executoriu, în temeiul cărora se poate declanşa urmărirea silită.

Nici unul din temeiurile juridice care au stat la baza emiterii Ordinului nr. 617/2007 indicate în preambulul acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 42 alin. (4) şi 77 din Legea nr. 24/2000, nu face trimitere sau referire la prevederile O.G nr. 92/2003.

Reclamantul a apreciat că, faţă de prevederile Legii nr. 95/2006, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu poate avea calitatea de organ emitent al deciziei de impunere pentru creanţele cu titlu de contribuţie la fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ci doar de organ execuţional, respectiv de a proceda la aplicarea măsurilor de executare silită, astfel încât prevederea din textul art. 35 din Normele metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită, aprobate prin Ordinul nr. 617/2007 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, conform căreia casa de asigurări este abilitată să emită decizii de impunere, înfrânge dispoziţiile imperative ale legii.

Totodată, reclamantul A. a depus o notă de şedinţă prin care a invocat excepţia lipsi calităţii procesuale pasive a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a solicitat respingerea excepţiei de nelegalitate a art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007.

Aceasta a arătat că potrivit art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, aprobată prin Legea nr. 609/2003, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004 activitatea universal, echitabil şi nediscriminatoriu în condiţiile utilizării eficiente a Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate (FNUASS), având la bază unele principii, dintre care şi cel al solidarităţii şi al subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondului şi participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea acestuia.

Hotărârea Curţii de Apel Braşov

Prin Sentinţa nr. 188/F din 5 noiembrie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui CNAS şi, în consecinţă, a respins excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 emis de preşedintele CNAS, ca nefondată, excepţie invocată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a CNAS, instanţa, analizând cu aplicabilitatea art. 137 alin. (1) C. proc. civ. constată că aceasta este neîntemeiată având în vedere dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi faptul că acesta are calitatea de emitent al actului contestat, respectiv a Ordinului nr. 617/2007.

Referitor la excepţia de nelegalitate a art. 35 din Ordinul nr. 617/2007, prima instanţă a constatat că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, în varianta în vigoare la data emiterii deciziei de impunere ce face obiectul dosarului nr. x/2012 al Tribunalului Braşov,

"(1) În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege şi art. 81 din C. proc. fisc., pentru obligaţiile de plată faţă de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanţă îl constituie, după caz, declaraţia prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum şi hotărârile judecătoreşti privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS şi pe baza informaţiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.

(2) Titlul de creanţă prevăzut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanţa bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege."

Arată în continuare instanţa că acest Ordin a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) şi (4), art. 216, art. 256 - 260, art. 261 alin. (2) şi (4) şi ale art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 7, ale art. 17 alin. (5) şi ale art. 18 pct. 36 din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006, astfel cum rezultă din preambulul său.

Prevederile cuprinse în art. 35 din Ordinul CNAS nr. 617/2007 nu adaugă la lege, nici nu schimbă natura sau înţelesul textului de lege în a cărui aplicare au fost adoptate.

Susţinerile recurentului-reclamant potrivit cărora Casa de Asigurări de Sănătate nu are competenţa legală de a emite decizii de impunere şi titluri executorii sunt neîntemeiate în raport cu dispoziţiile Legii nr. 95/2006.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei nr. 188/F din 5 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs, în termenul legal, reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit art. 3041 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, succint susţine reluând argumentele invocate în motivarea excepţiei de nelegalitate, că în mod eronat a stabilit instanţa de fond că art. 35 din Normele metodologice cuprinse în Ordinul nr. 617 din 13.08.2007 nu adaugă la lege, în speţă, la dispoziţiile art. 215, art. 216 din Legea nr. 95/2006 şi la art. 81 C. proc. fisc.

În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat modificarea hotărârii în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate.

Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a invocat o serie de prevederi cuprinse în Legea nr. 95/2006, prin care se reglementează constituirea şi gestionarea fondului asigurărilor sociale de sănătate şi atribuţiile caselor de sănătate, în acest sens (art. 208, 209, 215, 216, 261 alin. (2)) şi a arătat că prin dispoziţiile art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 nu se realizează o substituire a CNSAS în atribuţiile Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, aşa cum susţine recurenta-reclamantă.

A mai arătat că art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede că, în aplicarea măsurilor de executare silită, trebuie urmată procedura stabilită prin C. proc. fisc., constând în emiterea titlului de creanţă, care în condiţiile neefectuării plăţii devine titlu executoriu.

În plus, a arătat că teza recurentei este infirmată şi de prevederile art. 261 alin. (1) şi (4) şi art. 281 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, care dau în sarcina CNSAS, prin preşedinte, atribuţia de a emite norme care să prevadă procedurile de urmat în activitatea de colectare a sumelor datorate de contribuabilii stabiliţi de legiuitor la fondul asigurărilor sociale de sănătate.

A fost invocată jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în speţă, Decizia nr. 6.005/28.06.2013 pronunţată în dosarul nr. x/2012.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-reclamantă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Ordinul nr. 617/2007, din care face parte norma administrativă atacată pe calea excepţiei de nelegalitate, are ca obiect aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Ordinul a fost emis de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, în temeiul unor prevederi expres menţionate din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (art. 211 alin. (3), art. 213 alin. (3) şi 4, art. 216, art. 256 - 260 ş.a) şi din Statutul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, aprobat prin H.G. nr. 972/2006 (art. 7, art. 17 alin. (5) şi art. 18 pct. 36).

Soluţia adoptată de judecătorul fondului reflectă aplicarea corectă a principiului ierarhiei forţei juridice a actelor normative, art. 35 din Normele metodologice neadăugând la lege şi necontravenind sensului şi spiritului actelor normative cu forţă juridică superioară în aplicarea cărora a fost adoptat. De asemenea sentinţa este motivată în mod logic şi convingător, întrunind cerinţele art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Art. 216 din Legea nr. 95/2006 trimite în mod explicit la prevederile C. proc. fisc. în ceea ce priveşte exercitarea atribuţiilor ce revin CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice sau juridice specializate, pentru aplicarea măsurilor de executare silită în vederea încasării sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere aferente, astfel că nu se poate reproşa instanţei de fond că a raportat fără temei analiza legalităţii ordinului la prevederile C. proc. fisc., în loc. să se limiteze la cele ale Legii nr. 95/2006, aşa cum afirmă recurenta-reclamantă.

Potrivit art. 141 din C. proc. fisc., executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul normelor cuprinse în acelaşi cod, de către organul de executare competent, care în materia supusă analizei este CNAS. Interpretarea sistematică a prevederilor cuprinse în textele examinate conduce, aşadar, la concluzia că, în cadrul competenţei atribuite caselor de asigurări de sănătate de a aplica măsurile de executare silite pentru sumele datorate către Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, este inclusă şi atribuţia de a emite decizii de impunere şi titluri executorii, în condiţiile şi cu respectarea prevederilor C. proc. fisc.

În acelaşi sens este şi jurisprudenţa acestei secţii adoptată în cauze similare, reflectată de exemplu în Deciziile nr. 219/2013, 6.286/2013, 5.706/2013, 5.199/2013 etc., or, rolul unei jurisdicţii supreme este tocmai acela de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 188/F din 05 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefundat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2015.

Procesat de ED